Limbile romanice și cele 4 familii: rudenia care a existat timp de milenii

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
limbile romanice, românicas, lingue romanze
Foto: Lisboa, Madrid, Paris, Roma - pexels.com, Bucareste - captura de ecrã do vídeo "Bucharest Drone 4k, Romania 🇷🇴 - Beautiful Aerial View", canal YouTube Travel Drone

Traducere: Micu Andrada Ioana

Hai să descoperim împreună care sunt limbile romanice! Când vorbim de „limbă”, ne referim la o serie de convenții fonetice, morfologice și lexicale indispensabile pentru comunicarea orală și scrisă.

Limbile sunt clasificabile în macrogrupuri denumite natural-istorice unde clasificarea se face în baza realizării facultății limbajului în diverse comunități actual prezente în lume. Totuși, să enumeri toate limbile din lume este un proces complex. În primul rând, există arii lingvistice care, până astăzi, sunt foarte puțin studiate și, în al doilea rând, pentru că de cele mai multe ori e dificil să stabilești dacă limbile similare între ele sunt varietăți de dialecte ale aceleași limbi sau limbi de sine stătătoare.

Cum s-au născut limbile romanice?

Când vorbim de limbi romanice ne referim la acele limbi definite și neolatine care fac la rândul lor parte din grupul mai amplu a limbilor indoeuropene. Sunt definite „limbi romanice” următoarele: limba română, limba ladină, limba italiană, limba sardă, limba franceză, limba catalană, limba portugheză și limba spaniolă.

Termenul de romanic provine de la adverbul latin romanice folosit în expresia „romanice loqui”, literalmente traducându-se prin „romanic” și care înseamnă „a vorbi ca romanii”.

Astfel, e destul de evident că limbile romanice sunt fiicele expansiunii Imperiului Roman în Europa: în jurul secolului III d.Hr., Imperiul era împărțit, din punct de vedere lingvistic, între occidentul latinofon și orientul grecofon. Limbile romanice sunt deci evoluția naturală a limbii latine vorbite.

Care sunt limbile romanice?

 

Limbile romanice actuale sunt clasificate astfel:

1. Ibero-romanice: aici sunt incluse limbile vorbite pe peninsula Iberica, deci, limba spaniolă și limba portugheză. În Spania regăsim o situație lingvistică aparte, datorată identității minoritare puternice, care își păstrează varietatea lingvistică ca fiind principală. Limbile oficiale în Spania, recunoscute de către constituție sunt, în afară de limba spaniolă, limba galiciană și limba bască.

Limbile ibero-romanice au fost influențate, după căderea Imperiului Roman, de invaziile popoarelor germanice din secolul V și mai apoi de cucerirea arabă, în urma căreia s-a creat un Nord creștin și un Sud musulman unde influența lingvistică arabă e și astăzi resimțită în mai multe cuvinte adaptate de limbile iberico-romanice.

2. Galo-romanice: astăzi rămâne limba franceză, limbă derivată de la limba d’oil, dar reintra aici și limba occitană, derivată de la limba d’oc și limba franco-provensală. Limba franceză a fost și ea influențată de limbile germanice în urma invaziei francilor și mai apoi cea a vizigoților.

3. Italo-romanice: intră în această categorie limba italiană și limba sardă, cea din urmă fiind considerată una dintre cele mai apropiate limbi romanice de limba latină, fapt datorat puținelor invazii pe acest teritoriu și prin urmare o mai mică influență asupra limbii. După căderea Imperiului Roman, Italia a fost supusă, ca restul țărilor mediteraneene, la invaziile germanice, lucru evitat totuși de Sardinia.

Dacă pe scena vieții limbile romanice ar forma o trupă…” este un articol pentru oricine nu e convins de frumusețea acestei familii.

Situația specială a Italiei se datorează destrămării acesteia după căderea Imperiului și unificarea acesteia abia în anul 1861. Având în vedere influența diverselor puteri străine asupra peninsulei de-a lungul secolelor, câteva regiuni au dezvoltat o serie de dialecte diferite între ele, iar limba italiană de astăzi provine din limba vulgară toscană.

4. Balcano-romanice: intră în această categorie limba dalmată și limba română, dintre care doar limba română mai este folosită, căci limba dalmată a fost absorbită mai întâi de dialectul venețian și mai apoi de limba croată. Limba română, alături de cea sardă, este considerată limba cu cea mai directă descendență din limba latină.

Lingvistica este fără dubii un domeniu de studiu fascinant care ne permite să cunoaștem multe lucruri despre istoria unui popor și despre raporturile dintre mai multe popoare. Studiind nașterea și originea limbilor e posibil să înțelegem cat de importante au fost schimburile culturale pentru geneza limbilor pe care astăzi le vorbim.

 

Puteți citi acest articol și original, în italiană, aici!

 756 total views,  1 views today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *