Leonardo da Vinci – 569 de ani de la nașterea marelui geniu din întreaga istorie

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
leonardo da vinci, mona lisa, painting, art
Mona Lisa, Foto: pixabay.com

Pe 15 aprilie se împlinesc 569 de ani de la nașterea lui Leonardo da Vinci, un geniu care, din pasiune obsesivă și totodată inocentă, a elaborat studii inovative în numeroase domenii, precum anatomia, arta și ingineria. Drept urmare, a devenit arhetipul Omului Renașterii, o reală și vastă sursă de inspirație pentru oamenii care cred că natura este o operă nesfârșită ce formează un ansamblu de tipare minunate.

 

Influențat de știință și de curiozitatea lui pură și fermecătoare, a ajuns să îmbine multe domenii cu arta. În cele peste 7200 de file din carnețelele sale, strânse de-a lungul anilor, a imortalizat bucle de păr, volburi de apă și vârtejuri de aer, toate acestea având la bază trimiteri matematice care ar putea sta ca fundament pentru aceste spirale. Felul în care realiza conexiuni și abilitatea de a împleti știința cu arta era incredibil.

De-a lungul timpului, Leonardo da Vinci nu a dat prea multe detalii despre circumstanțele primilor ani din viața sa, ci doar a afirmat că a fost un așa spus ,,băiat din flori” și copilăria și-a petrecut-o alături de numeroasa sa familie, deși cu tatăl său a rămas doar în relații amicale. Era fiul nelegitim al lui Piero da Vinci, un notar renumit în Florența; acest statut al tatălui său împiedicându-l pe Leonardo să se integreze în societate. Totodată, lucrul acesta, spre bucuria lui, l-a prevenit din a urma una dintre ,,școlile latinești”, unde mulți tineri aspirau să devină negustorii și profesioniștii Renașterii timpurii.

Leonardo da Vinci a fost autodidact, iar singurele cursuri pe care le-a frecventat au fost cele de pregătirea sumară în domeniul matematicii comerciale. Considera, de multe ori, că lipsa de educație formală a adus un plus de valoare intelectului său, reușind să îl facă un discipol al experienței și al experimentului. 

Dorința lui Leonardo da Vinci de a experimenta, de a cerceta și curiozitatea de care a dat dovadă și, nu în ultimul rând, abilitatea de a se minuna de fenomene ale lumii, constant, l-a adus pe culmile succesului. Rareori, în carnețelele sale a vorbit despre emoții, ceea ce ne împiedică să știm exact ce simțea, dar fabulele pe care le-a scris, de-a lungul timpului, denotă o vagă impresie despre sentimentele acestuia.

O dovadă clară a zbuciumului interior este motivul pentru care Leonardo da Vinci a devenit vegetarian, demonstrând, astfel, dragostea și respectul pe care le purta tuturor ființelor. 

Vinci reprezintă orașul din care provenea Leonardo, nicidecum numele de familie al acestuia, fiind mai degrabă un patronim, care face referire la numele orașelor de baștină ale familiilor din care își au rădăcinile. Atât el, cât și tatăl său, Piero, au alăturat frecvent la numele lor și construcția ,,da Vinci”, însemnând…din Vinci. 

Atunci când da Vinci avea 14 ani, tatăl său l-a introdus în lumea uceniciei la unul dintre clienții săi, Andrea del Verrocchio, artist și inginer versatil care conducea unul dintre cele mai bune ateliere din Florența. Acesta nu a fost luat ca fiind un favor, ci mai mult, Verrocchio a fost impresionat de talentul lui Leonardo. Colaborarea dintre Leonardo da Vinci și Verrocchio a atins punctul culminant la jumătatea anilor 1470, atunci când au terminat lucrarea ,,Botezul lui Hristos”, care îl înfățișa pe apostolul Ioan botezându-l pe Iisus sub privirile a doi îngeri.

După această colaborare de succes, Verrocchio nu a mai terminat niciodată singur o pictură. Da Vinci s-a lăsat influențat și inspirat de un concurent comercial de al lui Verrocchio, Antonio del Pollaiuolo. Scena de teatru mereu l-a impresionat, acesta fiind pasionat de costume, decoruri de teatru, mașinării pentru scenă, efecte speciale amuzante, etc.. Leonardo da Vinci mereu îmbina arta cu alte domenii precum știința și ingineria.

Leonardo Da Vinci a avut un simț natural al geometriei, ramură a matematicii cu care a reușit să formuleze câteva legi referitoare la modul în care natura funcționează. 

Orientarea sexuală a lui Leonardo da Vinci a fost întotdeauna controversată, deși nu a considerat-o niciodată ca fiind o problemă, precum Michelangelo. Nu și-a ascuns sexualitatea și acest aspect îl făcea mai mult ca sigur, în ochii altora, să pară un om neconvențional. 

În multele file ale carnețelor sale, se putea observa instinctul de a ține evidența la tot ceea ce întreprindea. Carnețelele lui au fost considerate:

Cel mai uluitor testament despre puterea de observație și imaginația umană care a fost vreodată așternut pe hârtie.

Cele peste 7200 de pagini existente reprezintă, de fapt, doar un sfert din ceea ce a scris Leonardo da Vinci. După 500 de ani, asta înseamnă un procent mai mare decât e-mailurile și documentele lui Steve Jobs din anii 1900. Se presupune că scopul acestor carnete era să noteze scene interesante din viața de zi cu zi, care implicau oameni și emoții. Ținea mereu un mic carnet la brâu tocmai din acest motiv, afirmând chiar el că:

De câte ori te vei duce la plimbare, să-ți placă să vezi și să judeci locurile și gesturile oamenilor când stau de vorba între ei, portul lor, râsul sau gâlceavă.

Leonardo da Vinci era un povestitor minunat al amuzamentelor literare, ele există într-o mare varietate precum: fabule, povestiri ghidușe, profeții, feste și ghicitori. A inclus chiar și indicații scenice la ele, fiind destul de apreciate în rândul celor care făceau parte din clasa socială cea mai cultă. Majoritatea povestirilor reflectă dragostea lui pentru animale.

Nu doar talentele sale l-au făcut renumit în Milano, ci și eleganța și frumusețea sa, cu care se spune că însenina orice suflet, mai ales că atrăgea oamenii ca un magnet, atunci când vorbea și își exprima părerea despre subiectele dezbătute de către ceilalți oameni din jurul său. Era cunoscut, inclusiv, pentru generozitatea sa, nefiind motivat de bani sau bunuri materiale. 

De la arhitectură la renumita sa operă, Omul vitruvian

Renașterea Italiană a produs arhitecți-artiști-ingineri care au influențat proiecte din marile domenii. Leonardo da Vinci a avut ocazia să lucreze cu doi dintre cei mai renumiți arhitecți, D. Bramante și F. Giorgio, la realizarea unui tiburio pentru catedrala din Milano. Terminarea unor serii de desene, care au fost, la rândul lor, bazate pe scrierile unui arhitect antic, ajung foarte cunoscute, iar printre ele se află și un desen care ajunge să simbolizeze relația armonioasă dintre om și univers, omul vitruvian.

Această operă concretiza, în sfârșit, o veche analogie care data încă de pe vremea lui Platon și a marilor filozofi antici, devenind, astfel, o metaforă definitorie pentru Renaștere, demonstrând puternica relație dintre microcosmosul omului și macrocosmosul lumii. ,,Omul e făcut din pământ, apă, aer și foc, asemenea Pământului”, după cum a notat chiar el în unul dintre carnete. 

Primele desene anatomice

Fiind un pictor tânăr, acesta a studiat anatomia umană pentru a-și îmbunătăți arta, crezând că era esențială pentru un artist, deoarece ca să desenezi ființe trebuia să înțelegi, înainte de toate, interiorul lor. Abia când s-a mutat la Milano, a realizat că studiul anatomiei era practicat de către medici, nu de artiști. Nu după mult timp, marii medici din Milano, au ajuns să îl mediteze, să îi împrumută cărți și de asemenea, ulterior, a fost învățat să disece. Arta, pentru el, implica o profundă înțelegere a anatomiei umane.

Greșeala de a ne gândi la artiști ca niște creatori solitari

Leonardo da Vinci a pus întotdeauna accent pe colaborare, iar cel mai bun exemplu reiese din realizarea Omului vitruvian, acesta, încă de pe vremea uceniciei, a descoperit avantajele unei echipe, făcându-l ca mereu să înțeleagă importanța acesteia. Deși Leonardo adăuga adesea propriile tușe și corecturi, elevii săi nu au fost marginalizați, ba dimpotrivă, ei au înțeles că până și în artă totul este permis, mai ales colaborarea și perfecționarea. 

Cina cea de taină și Mona Lisa, două dintre picturile revoluționare

Fiind deja un pictor renumit, Leonardo onora numeroase comenzi, printre care și aceste două picturi. Cina cea de taină este realizată la rugămintea unui duce și reprezintă reacțiile apostolilor imediat după ce Iisus le spune că unul dintre ei îl va vinde. Această operă de artă este numită de către Kenneth Clark ,,Piatra unghiulară a artei europene”. Toate tablourile pe care le-a realizat Leonardo denotă fundamentul artei sale, acestea formând o narațiune. Punctul culminant al vieții sale a fost aproape de sfârșitul carierei. Cine s-ar fi gândit că portretizarea unei tinere soții de negustor de mătăsuri va deveni, în timp, cea mai cunoscută operă de artă, care redă complexitatea emoțiilor umane, devenind memorabilă pentru misterul pe care îl ascunde zâmbetul doamnei portretizate? Numele operei este controversat, lăsând multe semne de întrebare de-a lungul timpului.

Credința lui nu este cunoscută

De-a lungul vieții sale, Leonardo da Vinci nu a vorbit despre religia lui, spunând că nu se cade și nu ar îndrăzni să scrie sau să dea informații cu privire la:

Acele lucruri despre care mintea omenească este incapabilă și care nu pot fi dovedite de o instanță a naturii. 

Ultimele zile din viața sa au fost controversate. A ales să își scrie testamentul în fața notarului regal din Amboise și prezența unor martori. În primele puncte din testament scrie modul în care vrea să fie înmormântat și unde, dacă regele, căruia i-a fost pictor, este de acord. A fost îngropat în biserica de lângă Château d’Amboise, dar în momentul de față nu se știe unde se află rămășițele sale, rămânând și acest aspect o enigmă.

Leonardo da Vinci, printre puținii oameni din istorie care au câștigat apelativul ,,geniu”

Leonardo da Vinci a lăsat multe proiecte neterminate, printre ele se află și mașini zburătoare, dar care nu s-au ridicat vreodată de la sol, picturi, tancuri care nu au funcționat vreodată, iar lista poate continua la nesfârșit. Totuși, acestea nu l-au împiedicat să realizeze în 67 de ani lucruri mărețe care la rândul lor au revoluționat lumea. Leonardo da Vinci a demonstrat prin suficiente fapte că își merită statutul de geniu, iar unul dintre cele mai evidente este tabloul cu Mona Lisa, realizat de către acesta, care este și astăzi expus la cel mai mare muzeu din lume, încă din anul 1797, Louvre.

Citește și despre 5 femei din țări neolatine care au avut succes într-o societate patriarhală.

 525 total views,  1 views today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *