Bătălia de la Mărășești (1917) – speranță și durere în timpul Primului Război Mondial

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Mărășești
Flickr.com

Istoria României din timpul Primului Război Mondial este puternic marcată de o suită de lupte esențiale ce sunt cunoscute de către români sub numele de „bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz”. Totuși, este cea de-a doua dintre aceste lupte, cea care a influențat cel mai mult destinul politic al României. Bătălia de la Mărășești a avut loc de pe 24 iulie/6 august până pe 6 august/19 august 1917[1] pe teritoriul României (în zona Vrancea) între armata română, ajutată de forțe militare ruse, și armata germană.

Principalul scop al acestei bătălii era, în fapt, împiedicarea forțelor Puterilor Centrale de a intra pe teritoriul Moldovei, singura regiune românească ce a reușit să-și păstreze independența teritorială și politică pe întregul parcurs al Marelui Război. Pentru a scoate în evidență importanța bătăliei de la Mărășești, este important mai întâi să înțelegem mai bine situația politică a României în război.

📜Scurt context istoric al începutului Marelui Război📜

Decizia României de a merge la luptă la începutul Primului Război Mondial nu a fost o chestiune ușor de stabilit. În acel moment, țara nu era formată decât din trei regiuni, Moldova, Țara Românească și Dobrogea, în timp ce celelalte regiuni istorice ale sale, Transilvania, Banatul, Bucovina și Basarabia, erau ocupate de Austro-Ungaria și de Imperiul Rus.

În 1914, era foarte dificil pentru politicienii români să decidă cum ar trebui să procedeze în război, întrucât o alianță cu Puterile Centrale ar fi dus la imposibilitatea de a recupera Transilvania, Banatul și Bucovina[2], în timp ce o alianță cu Antanta ar fi însemnat imposibilitatea de a recupera Basarabia[3]. România era în acel moment într-un impas. Din această cauză, statul nu s-a implicat la început în război și s-a declarat neutru.

În anul 1916, România a primit un ultimatum din partea Antantei: să intre în război de partea lor „acum sau niciodată”. Sub presiunea acestei cereri urgente, guvernul român a declarat război Puterilor Centrale, chiar dacă situația de pe fronturile aliate nu era deloc promițătoare.

          Vezi aici mai multe informații despre situația politică a României la începutul Marelui Război!

🪖Un început nefast🪖

Pentru trupele române, începutul efectiv al războiului a fost marcat de un eșec teribil, întrucât mai multe bătălii au fost pierdute. Din cauza acestor evenimente, Țara Românească a fost cotropită de forțele Puterilor Centrale în toamna anului 1916, iar Moldova a rămas singurul teritoriu român liber. În acest context, autoritățile statului și familia regală au părăsit Bucureștiul, capitala țării, și s-au refugiat la Iași, capitala istorică a României.

Se poate afirma că începutul războiului a plasat România în fața unui scenariu terifiant și descurajant: intrată în război pentru a-și recupera teritoriile pierdute de-a lungul timpului și pentru a le unifica, țara a pierdut în fapt chiar una dintre regiunile sale cele mai importante. Date fiind aceste circumstanțe, armata română a trebuit să se organizeze mai bine pentru a putea apăra Moldova în fața atacurilor inamice.

⚔️Bătălia de la Mărășești – o scurtă derulare a celei mai importante bătălii ținute pe frontul român⚔️

După ce au ocupat Țara Românească, trupele germane s-au îndreptat spre Moldova pentru a o cotropi și pentru a  constrânge statul român să capituleze. În acest context, bătăliile de la Mărășești, Mărăști și Oituz au reprezentat acțiunile militare esențiale datorită cărora teritoriul Moldovei nu a fost niciodată ocupat de către inamici.

Dintre aceste lupte, este bătălia de la Mărășești cea care este considerată de istorici precum cea mai mare și cea mai importantă bătălie ținută pe frontul român în timpul Marelui Război. Bătălia debutează cu ofensiva germană din noaptea de 23-24 iulie/5-6 august 1917 când liniile române au fost bombardate timp de 8 ore.

Începutul confruntării nu a fost prea încurajator pentru trupele române deoarece, datorită directivelor feldmareșalului August von Mackenstein, trupele germane au reușit să ocupe satul Doaga. În plus, din cauza atacurilor inamice, divizia 34 rusă a fost aproape complet decimată, așadar defensiva română era slăbită și puțin numeroasă.

În timpul zilei de 28 iulie/10 august, a existat o tentativă de a recupera satul Doaga. Diviziile 5 și 9 de infanterie română au atacat frontal inamicii, în timp ce diviziile 13 și 71 de infanterie rusă au lansat un atac din vest. Confruntarea a fost foarte sângeroasă, însă s-a soldat cu eșec: satul Doaga nu a putut fi recuperat.

Pe fondul a numeroase dezacorduri între generalul trupelor române, Constantin C. Cristescu, care opta pentru o acțiune ofensivă, și cel al trupelor ruse, Aleksandr I. Ragoza, Cristescu a fost înlocuit cu generalul Eremia Grigorescu. Spre sfârșitul acestei prime etape a bătăliei, luptele au fost puțin numeroase și mai puțin intense, din cauza faptului că trupele au fost supuse unui proces minuțios de reorganizare.

Apogeul bătăliei de la Mărășești a avut loc în ziua de 6/19 august când un grup german, compus din 5 divizii de infanterie și comandat de generalul von Morgen, a atacat trupele române. Pe lângă pădurea Răzoare, au avut loc lupte sângeroase, însă trupele române, conduse de Grigore Ignat, au făcut față tuturor atacurilor inamice.

       

Știați despre ajutorul militar francez primit de România în timpul Marelui Război? Apăsați aici pentru a citi mai multe informații despre generalul Berthelot!

Consecințe ale bătăliei de la Mărășești

De-a lungul acestei bătălii, armata română I a pierdut 27 410 oameni, adică 16% din efectivul inițial de soldați. 5 125 dintre ei au fost uciși, 9 818 au dispărut și 12 467 au fost răniți. Armata IV rusă a avut și ea pierderi majore de aproximativ 25 650 de soldați. 7 083 au fost uciși, 10 400 au fost răniți și 8 167 au dispărut. Bătălia de la Mărășești semnifică, fără îndoială, un sacrificiu uman, dar și o rază de speranță pentru poporul român care a crezut din ce în ce mai mult în sloganul soldaților de la Mărășești:

Pe aici nu se trece!

Bibliografie :

[1] Au fost oferite două date atât pentru începutul luptei cât și pentru sfârșitul său din cauza faptului că pot fi folosite două tipuri de calendare. Așadar, există calendarul gregorian, care corespunde pentru ceea ce numim „stilul nou”, și calendarul iulian, care corespunde pentru ceea ce numim „stilul vechi”. Chiar dacă cel mai adesea se utilizează primul tip de calendar, sursele istorice au obiceiul de a da două date ce corespund unui singur eveniment istoric tocmai din cauza existenței a două feluri de calendare. 

[2] Alianța politică a Puterilor Centrale (sau Tripla Alianță) se alcătuia în principal din Germania, Imperiul otoman și Austro-Ungaria. Dat fiind faptul că Transilvania, Banatul și Bucovina erau regiuni românești deja ocupate de Austro-Ungaria, România era în imposibilitatea de a încheia o asemenea alianță care ar fi anulat orice speranță de a recupera aceste trei provincii istorice. Dacă România ar fi intrat în război de această parte, acest lucru ar fi însemnat să recupereze doar Basarabia.

[3] Cealaltă coaliție militară, cea a Antantei (sau Tripla Înțelegere sau Aliații), era formată în principal din Franța, Regatul Unit al Marii Britanii, Rusia și, mai târziu, Statele Unite. Rusia avea deja în posesia sa Basarabia, deci a face parte dintr-o asemenea alianță ar fi însemnat că România putea lupta pentru a recupera doar Transilvania, Banatul și Bucovina.

Dacă sunteți pasionați de istorie, vă invităm să consultați și articolul nostru despre Elisabeta I!

 126 total views,  2 views today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *