Cum a contribuit iluminismul la dezvoltarea culturii române

Autor: Bianca Cimpoi

Iluminismul, mișcarea spirituală cu ajutorul căreia se pun bazele învățământului românesc, este orientarea care aduce cu sine o serie de modificări în peisajul autohton. Astfel, această perioadă îi are ca reprezentanți pe Ioan Inochentie Micu-Klein, fondatorul „Școlii Ardelene”, și pe continuatorii săi, care vor promova modernizarea la nivelul politicii și culturii. Perioada este cuprinsă între anii 1750-1821, momentul de debut fiind legat de apariția școlilor românești de la Blaj, care vor deveni un centru al „Școlii Ardelene”.

Câteva trăsături ale iluminismului

Iluminismul constituie un curent de gândire, ce se manifestă în secolul al XVIII-lea. Ideile sale generale vizează progresul omului cu ajutorul culturii prin puterea sa de a cunoaște și capacitatea de a gândi rațional. La nivel european, mișcarea se află în opoziție cu ideile promovate de-a lungul Evului Mediu.

Pătrunderea ideilor iluministe în contextul românesc este favorizată de o serie de factori precum:

aducerea unei părți a culturii grecilor și francezilor prin intermediul domniilor fanariote;
intensificarea comerțului cu Occidentul;
influențele venite din partea rușilor și austriecilor, exercitate pe baza unui context politic;
extinderea relațiilor cu țările occidentale prin literatură sau prin studiile fiilor de boieri în universități din afară.

Ion Inochentie Micu-Klein, fondatorului „Școlii Ardelene”

În spațiul românesc, ideile iluminismului sunt promovate de Ion Inochentie Micu-Klein, cel care va pune bazele „Școlii Ardelene”. Iluminismul pe meleaguri autohtone are o particularitate: sunt susținute trezirea conștiinței naționale și dorința de a evolua pe plan cultural. Obiectivele sale au derivat din dorința de a trezi spiritul național al unui popor asuprit și de a milita pentru drepturile românilor din Transilvania. Ion Inochentie Micu-Klein a încercat să înlăture imaginea românilor de „națiune tolerată”, iar pentru a îndeplini această misiune a recurs la ideile dreptului natural.

Cum a reușit iluminismul să remedieze imaginea românilor

Argumentele sunt următoarele: originea poporului și a limbii române nu pot fi negate, mare parte din locuitorii Transilvaniei erau români, cel care susținea administrația locală era poporul român, prin urmare trebuia ca aceștia să se bucure de drepturi egale cu maghiarii.

Dimitrie Stăniloaie aprecia că Ion Inochentie Micu-Klein este:

primul român la care apare această concepție clară, superioară, care va deveni un program de luptă și de gândire pentru toți conducătorii politici ai românilor transilvăneni.

Școala Ardeleană, societatea care se ocupă de recunoașterea drepturilor românilor

Cei care preiau ideile episcopului sunt Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ioan Budai-Deleanu. Documentul proclamator al acestei societăți este „Supplex Libellus Valachorum”, publicat în anul 1791. Aceștia aveau un obiectiv comun: românilor să le fie recunoscute drepturile naționale. Ulterior, atitudinea membrilor parcurge o altă etapă. În urma respingerii documentului de către împăratul Leopold al II-lea și de către Dieta transilvăneană, aceștia și-au intensificat activitatea de a se opune ideilor promovate de maghiari. Printre cele mai importante lucrări sunt: „Elementa linguae daco-romanae sive valachicae” și „ Lexiconul de la Buda”.

Samuil Micu, nepot al fondatorului, este cel care are ca bază ideile promovate de raționalism. Contribuția sa este legată de demonstrarea originii latine a poporului și a limbii române, dar și prin ideea următoare, intens discutată de reprezentanții mișcării spirituale: componenta dacică este înlăturată în timpul războaielor. Opera lui Gheorghe Șincai are ca principale coordonate dovedirea faptului că românii sunt urmașii poporului latin. Acesta aduce critici la adresa autorilor care creează o imagine negativă poporului român din dorința de a servi cauzelor politice. De asemenea, se ocupă de îmbunătățirea situației țăranilor, categorie socială asuprită.

Petru Maior publică două lucrări importante, și anume: „Istoria pentru începuturile românilor în Dachia” și „Istoria bisericii românilor”. Acesta se ocupă de dovedirea componentei latine în limba română și de modul în care erau priviți românii în ochii străinilor. Ioan Budai-Deleanu este cel care susține că limba română are un fond latin, influențat și de elementul slav, maghiar ori grecesc, idee susținută în textul „Temeiurile gramaticii românești”. Evidențiază că programele sociale trebuie să fie în strânsă legătură cu spiritul național care, astfel, va face posibilă încadrarea României în contextul european.

În concluzie, contribuțiile reprezentanților iluminismului au o importanță deosebită în punerea bazelor către modernitate. Prin ideile promovate de reprezentanții mișcării culturale s-a dorit trezirea conștiinței naționale și formarea unui cadru prielnic pe care să se poată dezvolta cultura.

Citește și: Bătălia de la Mărășești (1917) – speranță și durere în timpul Primului Război Mondial

Surse: