Depresia postpartum afectează aproximativ 10-15% dintre femeile care recent au devenit mame, iar unele studii arată că aceasta se instalează mult mai repede în cazul mamelor din țările slab dezvoltate. 

Pentru că sunt mamă și atât cercul de prieteni, cât și restul lumii care mă înconjoară s-a transformat într-un mediu care implică copii, nașteri, alăptare etc. am apelat din nou la doamna psiholog Liliana Bogos pentru a discuta despre un subiect (încă) greu de acceptat pentru proaspetele mămici sau familia acestora. Spun că am apelat „din nou” pentru că, în urmă cu un an, tot doamna psiholog Liliana Bogos a răspuns întrebărilor mele legate de tulburarea din spectru autist, interviu pe care îl puteți citi aici. 

O veți cunoaște pe Paula, o mamă care tocmai ce a născut primul copil, o mamă care suferă de depresia postpartum și care, atinsă de simptomele acestei tulburări, nu reușește să se bucure de frumusețea maternității. Apoi, doamna psiholog Liliana Bogos răspunde interviului cu informații clare și concise despre ce este depresia postpartum, care sunt simptomele acestei tulburări și cum o putem preveni sau trata.

Iată povestea Paulei:

Paula a născut acum o lună. Încă de la început, s-a simțit copleșită de toate responsabilitățile ce implică creșterea și îngrijirea bebelușului. Pe lângă aceste responsabilități, a pus presiune pe ea să facă singură toate treburile casnice astfel încât să fie iubită în continuare de soț și acceptată de familie. În acest moment abia mai poate să închidă un ochi chiar și atunci când bebelușul doarme. Dar plânge. Paula plânge mult.

Paula se simte extenuată, dar nu spune nimănui. A trecut o lună și ea nu simte încă iubire pentru copil. Se uită la el și nu îl poate accepta. Nu îi place să îl alăpteze din cauza durerilor, apoi se simte vinovată și își spune că alăptarea e singurul mod prin care poate să se conecteze cumva cu bebelușul. Din nou se simte vinovată căci nu îi face plăcere să alăpteze. Paula se teme că dacă cineva va afla despre aceste gânduri și lipsa sentimentelor ei îi va lua bebelușul și soțul o va părăsi. Uneori se bucură la gândul că cineva ar putea să îi ia bebelușul, apoi se simte iarăși vinovată pentru aceste gânduri. Iarăși plânge.

Noaptea se trezește să-și alăpteze bebelușul, dar nu se poate bucura, nu simte iubire, o dor sânii, corpul și este epuizată. Cu siguranță nu își dorește să ia în brațe copilul, nici să se joace cu el sau să îi vorbească drăgăstos, dar trebuie să păstreze aparențele.

Uneori, atunci când copilul plânge Paula se bucură că suferă, „Măcar nu sufăr singură”, apoi se simte iar vinovată și plânge. Uneori plânge chiar și fără motiv.

Paula nu se simte bine în corpul ei și nu îi place cum arată după naștere. Deși și-a dorit foarte mult un copil, nu îl iubește și vede numai dezavantajele. Aceste gânduri apar constant în mintea ei, iar funcționarea ei zilnică este precară. Casa arată dezastruos, iar bebelușul pare neîngrijit deși merge cu el la toate vizitele medicale.

Asemenea Paulei sunt multe proaspete mămici care gândesc și simt lucruri similare. Studii recente arată că aproximativ 10-15% dintre proaspetele mămici se confruntă cu depresia postpartum. Acest lucru este îngrijorător deoarece implică perioada de adaptare la mediu al nou-născutului, iar dacă nu primește afecțiunea și atenția necesară pot apărea diverse alte probleme emoționale sau comportamentale la copil. Această problemă ar fi și mai apăsătoare deoarece toate studiile de specialitate ne indică importanța calității relației mamă-nou născut în special în prima parte a vieții.

Doamna doctor, bună ziua și mulțumesc că încă o dată sunteți alături de noi pentru a ne oferi informații prețioase, despre subiectul de astăzi: depresia postpartum. Ce este ea defapt? Care ar fi definiția cea mai potrivită pentru mamele aflate în această situație?

L.B.: Depresia postpartum este definită în Manualul de statistică și diagnostic al tulburărilor mintale (DSM 5), ca fiind un episod depresiv minor sau major ce apare postpartum, care afectează femeile în termen de patru săptămâni după naștere și poate dura până la 18 luni.

Depresia postpartum este cea mai de întâlnită complicație apărută în perioada post natală și reprezintă o problemă de sănătate publică ce afectează femeile și familiile lor.

Este important de menționat faptul că depresia postpartum este diferită de perioada Baby Blues. Această perioadă, Baby blues, este o tulburare afectivă ușoară, de aproximativ 2 săptămâni, caracterizată prin labilitate și stare de tristețe, iritabilitate, tulburări de somn și apetit alimentar, episoade de plâns, confuzie și anxietate. Această perturbare este tranzitorie și nu afectează capacitatea femeii de a funcționa în viața de zi cu zi ca și în cazul depresiei. Aceste simptome dispar în aproximativ o lună, odată cu sincronizarea proaspetei mămici cu copilul.

Putem vorbi despre depresie postpartum dacă simptomele prezentate mai sus se mențin chiar și după o lună după naștere.

Care sunt simptomele depresiei postpartum și cum ne putem da seama dacă cineva prezintă aceasta tulburare?

L.B.: La fel ca și în cazul Paulei, proaspetele mămici pot manifesta multe dintre simptomele specifice depresiei postpartum și manifestările prezente pot oscila mult în intensitate în funcție de nivelul de afectare. Aceste simptome sunt caracterizate de:

• dispoziție tristă (plâns facil, sentiment de gol interior, lipsă de speranță);
• sentimente de lipsă de valoare sau de vinovăție;
• exagerarea situațiilor și grijă exagerată față de copil (ajungând până la frica de a nu face rău copilului sau propriei persoane);
• stare continuă de anxietate (de intensitate diferită de la caz la caz) și teama de a pierde controlul;
• oboseală exagerată cu lipsă de concentrare și dificultăți în luarea de decizii;
• modificări majore în ceea ce privește somnul (mama nu reușește să doarmă nici atunci când copilul doarme) și apetitul;
• pot apărea și gânduri suicidare.

Prezența simptomelor sunt problematice atunci când funcționarea cotidiană este afectată, iar mama nu reușește să realizeze sarcinile zilnice în mod normal, se izolează și se blamează pentru situația în care se află, afectându-i puternic spectrul afectiv.

În unele cazuri, destul de rare, poate să apară psihoza postpartum, fiind cea mai severă tulburare din spectrul depresiei postpartum. Aceasta implică manifestări precum:

• sentiment de îndepărtare de cei din jur (copil, familie);
• gândire confuză și dezorganizată;
• risc crescut de autorănire sau rănire a copilului;
• comportament bizar, gândire delirantă (de exemplu copilul e posedat), halucinații, insomnie severă.

Aceste simptome apar în aproximativ primele 3 săptămâni după naștere și este necesară spitalizarea fiind considerată o urgență medicală. Psihoza postpartum apare în special în situațiile în care există istoric de tulburare bipolară sau chiar de psihoză postpartum (la nașteri anterioare).

Care sunt cauzele apariției depresiei postpartum?

L.B.: Cauzele apariției depresiei postpartum sunt diverse. Există un substrat biologic-femeile sunt afectate de schimbările hormonale bruște de după naștere. Unele femei prezintă o sensibilitate crescută la aceste fluctuaţii care au un impact negativ asupra stării afective. De asemenea, este important de menționat și aspectul genetic.

Dacă mama are un istoric de depresie în familie există șanse mai mari să dezvolte depresie postpartum decât o altă mamă care nu are acest istoric.

La fel de important este și dacă mamă suferea de depresie înainte de sarcină sau chiar și în timpul sarcinii (în această situație având un risc mult mai crescut de a dezvolta depresia postpartum).

Un alt aspect important ce contribuie la instalarea depresiei postpartum sunt factorii psihosociali. Aceștia se referă la absența suportului din partea partenerului sau a familiei, lipsa relațiilor sociale (retragerea sau izolarea), evenimente de viață stresante (inclusiv stresorii legați de îngrijirea nou-născutului), probleme în familie, statut socioeconomic scăzut (probleme financiare). De asemenea șansele sunt mai mari de a dezvolta depresie postpartum dacă mama este la prima sarcină.

Sunt multe mămici care ori refuză să accepte că sunt prinse în „ghearele” depresiei postpartum ori sunt descurajate de apropiați prin vorbe precum „mai sunt mame pe lumea asta și n-au murit” sau „o să treacă și asta”. Care sunt consecințele unei depresii netratată la timp?

L.B.: Netratată, depresia postpartum poate să aibă efecte de lungă durată. Pentru mamă acest episod ar putea să ducă la cronicizare sau să apară și alte episoade în viitor; iar pentru copil ar putea cauza și contribui la probleme emoționale, comportamentale, cognitive și interpersonale mai târziu în viață.

Din cauza efectelor apărute asupra mamei, relației maritale și a copilului este foarte important diagnosticul, tratarea și prevenția acestei condiții psihice.

Încă de la primele simptome apărute este indicat să se apeleze la un specialist. De multe ori, mamele preferă să se retragă și nu comunică nimănui simptomele, la fel ca Paula, astfel existând riscul ca depresia postpartum să se agraveze, iar tratamentul să fie mai lung și anevoios. Astfel că apropiații, la primele indicii că mama se confruntă cu astfel de simptome este recomandat să fie deschiși, să asculte și să încurajeze mama să apeleze la specialist.

Cum putem preveni și trata depresia postpartum?

L.B.: În depresie, rezultatele cele mai eficiente le are terapia cognitiv-comportamentală. Psihoterapeutul are rolul de a ajuta proaspăta mămică să identifice tiparurile de gânduri iraționale ce apar (cum ar fi gânduri de vinovăție, lipsa de valoare sau de speranță, anxietăți legate de copil sau viitorul incert), apoi să schimbe aceste gânduri dezadaptative pentru a îmbunătăți starea emoțională (acceptarea necondiționată, abordarea unei atitudini mai flexibile a vieții, acceptarea și tolerarea incertitudinii, focusarea pe aspecte pozitive în relația cu noul născut).

În același timp se pune accent și pe realizarea de activități pozitive care îmbunătățesc starea emoțională și paternurile de gândire (rezolvarea problemelor de somn apărute prin psihoigiena somnului, recalibrarea apetitului alimentar, angajarea în activități plăcute, creșterea suportului social). Astfel, un psiholog poate să ajute proaspăta mămică să depășească fluctuațiile de dispoziție, labilitatea emoțională, ruminațiile excesive cu privire la bunăstarea copilului și să modifice comportamentele disfuncționale apărute.

În cazurile severe se recomandă și consult psihiatric, astfel pentru a ajusta schema de tratament și cu medicație. Deși multe persoane sunt reticente la medicație, în special în perioada de alăptare, efectele pozitive depășirii depresiei postpartum (implicând și medicație) sunt mult mai crescute decât netratarea sau lipsa medicației. În aceste cazuri rezultatele cele mai eficiente sunt medicația în combinație cu terapia cognitiv-comportamentală.

Pentru a preveni apariția simptomelor depresiei postpartum există unele recomandări de care ar trebui să se țină cont în perioada sarcinii sau chiar imediat după naștere.

În primul rând implicarea partenerului în îngrijirea nou-născutului și în ajutorul sarcinilor casnice este esențială – chiar de este vorba de a schimba pampersul sau de a face cumpărăturile, de a sta cu copilul cât mama se odihnește sau de a pregăti o masă. De asemenea este recomandat evitarea conflictelor, suport social adecvat (discuții cu prietenele sau familia).

Este important să se evite presiunea asupra mamei de a-şi îndeplini responsabilităţile materne (cum ar fi alăptarea – sunt unele cazuri în care acest lucru nu se poate din diverse motive și este important să fie acceptată această decizie). O discuție cu specialiști în alăptare ar fi binevenită încă de dinaintea nașterii mai ales dacă mama este la prima sarcină (s-a descoperit că experiențe negative legate de alăptare în primele săptămâni cresc șansele ca proaspăta mămică să dezvolte depresie postpartum). Demn de amintit este și pregătirea viitoarei mămici, ajutată de un psiholog, de a rezolva eventuale predispoziții spre a dezvolta această tulburare (aici putem aminti traume din copilărie, anxietate față de naștere și teama de durere, anumite trăsături de personalitate).

Deși depresia postpartum nu este deloc plăcută, din cauza efectelor negative apărute în viața proaspetei mămici, există mereu ajutor la care se poate apela. Odată diminuate sau eliminate simptomele mama se poate bucura de copilaș împreună cu familia și poate contribui la o dezvoltare armonioasă a micuțului ei.

depresia depresia depresia depresia depresia depresia depresia