Alăptarea: pe cât de importantă, pe atât de controversată

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
alaptarea, family, breastfeeding, mom
Foto: pixabay.com

Nu este nicio noutate faptul că lactația maternă, alăptarea, pe înțelesul tuturor, sau dacă alegem sau nu să ne alăptăm bebelușii, sunt în continuare subiecte destul de controversate chiar și în ziua de azi. Toate persoanele din jurul nostru, mai apropiate sau nu, cu doar mici excepții pe care le putem enumera pe degete, au ceva de spus sau de comentat în privința acestei teme atât de naturale și firești. Cu toții „ne dăm cu părerea”, indiferent dacă avem sau nu cunoștințe despre alăptare, indiferent dacă suntem bărbați sau femei sau dacă am alăptat vreodată un copil.

Înainte de a deveni mamă, așa cum probabil se întâmplă în majoritatea cazurilor, nu am simțit aproape în niciun moment că trebuie sau că e bine să-mi alăptez copilul. Dar, după ce am văzut pentru prima dată miracolul mult așteptat, tot ceea ce gândisem anterior s-a schimbat complet.

După doar o privire între mamă și copil, se naște o legătură care nu poate fi definită în cuvinte.

După doar o privire între mamă și copil, se naște o legătură care nu poate fi definită în cuvinte. Acum suntem mame și alături de bebelușul nostru știm ceea ce trebuie să facem și cum să-i oferim micuțului tot ceea ce are nevoie.

Din păcate, de cele mai multe ori, din lipsă de experiență, ne lăsăm influențate de sfaturile „bine intenționate” ale celorlalți. Din acest motiv, multe dintre mame renunță la alăptare chiar de la o vârstă foarte fragedă a bebelușului. De o experiență similară am avut și eu parte, dar dorința de a alăpta m-a ajutat să trec peste orice obstacol. Mulți îmi spuneau că fetița mea nu ia în greutate așa cum o arată graficele de creștere. Să mai menționez că aceste grafice de creștere pe care mulți ni le bagă pe sub nas sunt doar niște statistici care au la bază studiul bebelușilor hrăniți cu lapte praf?

Da, ați auzit bine, consultant în alăptare. Probabil în acest moment mulți se întreabă: ce-o mai fi și ală?

Și soluția… tânără mămică și lipsită de experiență, hrănește-ți copilul cu formulă, că așa o sa se facă mare. Cu tristețe în suflet, am ascultat o vreme de acest sfat salvator, până când am observat că, pe zi ce trece, micuța mea minune începe să respingă sânul. Să nu mai vorbim și despre faptul că lactația începea să scadă, sânul nefiind stimulat corespunzător. Dar asta e o altă poveste, altă mâncare de pește și o altă problemă cu care tinerele mămici se confruntă.

Cele mai sus menționate s-au petrecut când fetița mea avea abia 3 luni. Cu multe eforturi, răbdare și lacrimi, am reușit în cele din urmă să alăptez exclusiv. De ajutor mi-a fost și un foarte bun consultant în alăptare. Da, ați auzit bine, consultant în alăptare. Probabil în acest moment mulți se întreabă: ce-o mai fi și ală? Și cu ce poate să te ajute?

Ei bine, un consultant în alăptare poate face diferența când vine vorba de controversatul subiect ALĂPTAREA. Pe această cale vreau să-i mulțumesc consultantei în alăptare, Adina Păun, pentru tot sprijinul oferit și pentru faptul că mereu mi-a răspuns la mesaje când am avut o problemă sau o nelămurire.

 

 

După această experiență mai puțin fericită, am ales să-mi urmez doar instinctul matern. Și consider că nu am greșit. Am o superbă fetiță de 2 ani. Dacă încă alăptez? Desigur, spre disperarea multora care spun „că e rușine”  sau că „laptele s-a stricat”. Iubesc să-mi alăptez copilul. Până când? Până când amândouă vom fi pregătite să renunțăm.

Chiar și OMS definește procesul alăptării ca fiind un drept fundamental al omului. Este dreptul tuturor mamelor. Este dreptul tuturor copiilor.

Acestea fiind spuse, să vedem ce simt și bebelușii, nu? Cum arată tot acest proces văzut prin ochii lor? Iată mărturisirile unor mame care și-au luat puțin din timpul lor pentru a răspunde la aceste întrebări.

Silvia R:

 Mamiiii, eu o iubesc pe Țisi și nu mă las de ea niciodată (citit apăsat)… Bine, mă las când mă duc la școală, promit!”. Are 4 ani și este înțărcată de un an și 2 luni. Încă are o relație cu ele, parcă am fi 5 în familie, nu 3. Când este obosită, tristă, bolnavă, le caută și se lipește cu nasul de pieptul meu ca și când ar vrea să inhaleze un pic de miros de lapte care a dispărut de ceva vreme. Când este veselă, la mângâie și spune că ea are grijă de ele. Cred ca majoritatea le-am citit puilor noștri satisfacția, fericirea și liniștea din ochi atunci când îi alăptam.

Maria C:

Pentru Matei al meu, alăptarea acum, la 1 an și 3 luni, înseamnă doar obișnuință și apropierea de mami. De fiecare dată când fac ceva și nu pot sta cu el, vrea la țiți. Știe că atunci sunt 100% a lui și că stau cu el la țiți cât vrea. Se joacă, o mângâie pe țiți, suge două-trei gurițe, râde. Își găsește ocupație și știe că nu plec de lângă el cât timp e la țiți. Dacă ar vorbi ar zice că țiți e momentul lui cu mami.

Anca N:

La prima încercare de a îmi desface cămașa și a alăpta fetița, mă mișcam stângaci, nu știam de unde să o țin, ea a prins sânul de parcă mă învăța ce trebuie să fac. A urmat o perioadă în care am crezut că nu voi reuși, furia laptelui, bebelușa care voia continuu la sân, nesiguranța mea că nu fac ce trebuie, alimentată de sfaturi care nu mă avantajau. Un consultant în alăptare m-a convins să nu mă opresc.

Mi se pare o conexiune deosebită, felul în care mă privește fix în ochi, modul în care mă mângâie. Ador să-mi alăptez puiul. Cred că, în ochii ei, alăptarea acum este momentul de răsfăț, de alinare, de confort. Cere lapte când e tristă, când e obosită, când se joacă. Laptele e momentul cu mami, când suntem doar noi două.

Silvia N:

Cred ca pentru mâța mea a fost un efort mare la început. Alăptarea a fost foarte grea și frustrantă pentru amândouă, dar ne-am obișnuit una cu cealaltă. Acum, mă cam dezbracă pe unde apucă, le dă pupici și le mângâie. Toate animalele de pluș (copii ei) trebuie sa fie alăptate exclusiv, deși mai primesc uneori și apă, deci nu chiar exclusiv! Mi-i aduce să le dau niam niam”. În rest suntem fericite amândouă. Nu mă gândesc la înțărcare, ne este foarte bine! Iar ea nu pare să renunțe prea curând, e alinare, și recunosc, pe mine mă salvează după căzăturile, tantrumurile, mârâielile și nemulțumirea domnișoarei!

Loredana B:

Ambii copii au fost obsedați de sân. Non-stop au fost la sân. A fost iubire din prima. Noi nu am avut probleme cu alăptarea. Al meu o strigă cât poate de tare țâța, țâța. Nu contează unde suntem, el strigă cât îl ține gurița.

Dana B:

Pentru mine, alăptarea e soluția la toate plânsetele, mârâielile și supărările ei. Pentru ea, e alinare și relaxare. Nu adoarme fără țiți, iar la somnul de prânz e lipită de mine. 

Alexandra C:

Am alăptat bebelina până pe 7 septembrie.  Avea un anișor și 8 lunițe. A fost o înțărcare foarte tristă atat pentru mine cât și pentru ea. Am preferat înțărcarea din cauza crizelor de isterie pe care le făcea! Să vă spun sincer, îmi este tare dor de conexiunea mea cu ea la țițilică… Am suferit enorm până am reușit înțărcarea de tot, însă nu am avut de ales.

Nicoleta S:

Al meu e încă mic, are 9 luni și nu vorbește, dar de iubit o iubește maxim. Cu el nu am știut ce e puseul de creștere… nu a refuzat-o niciodată! Ar sta la sân 24/24 dacă l-aș lăsa! Dacă stă cu soțul și intru în cameră plânge după mine până îl las să sugă măcar un minut, e suficient. Alteori vrea sa mă dezbrace să-i dau lăptic magic! Alăptarea este un sentiment ce nu poate fi descris!

Andreea P:

A mea îi făcea măi măi” în timp ce sugea. A petrecut sute, poate mii de ore acolo. Seara, o culca bunica. Pe la 23.00-23.30 mă băgăm lângă ea în pat definitiv. Nu pot uita zâmbetul ei de satisfacție ușor în colțul gurii când veneam la ea (se trezea aproape de fiecare dată pentru că mă simțea). Se trăgea ușor spre țiți zâmbind cald cu un big release pe față.

Silvia M:

La a mea, țiți e viața ei. Un an și 8 luni de Sofia… Tot atâta timp de dragoste pentru țiți…. Toată ziua o caută cu mânuțele sau o strigă, nu adoarme fără țiți.

Elena Ș:

Eu o alăptez pe Mălina de 2 ani. Cel mai împlinitor sentiment pentru mine. Pentru ea, țiți este ceva de nelipsit. La ea se alintă, cu ea doarme, cu ea se împacă când se lovește. Când primește ceva bun de mâncare, îi dă și lui țiți. Tot la țiți le pune și pe jucăriile ei preferate. Când se satură, le zice  pa pa” și le acoperă cu tricoul/bluza.

Citește și despre studiu care dezvăluie că femeile însărcinate vaccinate anti-Covid ar putea transmite anticorpi bebelușilor.

 591 total views,  1 views today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *