John Gray și teoriile sale psihologice - ,,Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”

John Gray și teoriile sale psihologice – ,,Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”

Autor: Mathilde Lescieux

Traducere: Stănescu Andreea

Am dat întâmplător peste cartea lui John Gray într-o librărie și am fost surprinsă de titlu și de popularitatea acesteia, așa că am decis să citesc coperta posterioară. Prezentându-se ca un ghid practic pentru a aduce pacea în cuplu, și fiind pasionată de cărțile de psihologie, am decis să o cumpăr. Entuziasmul și motivația mea au fost repede șterse, explic aici reticența și întrebările mele.

John Gray s-a născut la 28 decembrie 1951 în Houston. Este un eseist american care scrie cărți de dezvoltare personală. Are trei fiice și a fost căsătorit de două ori. Căsătoria cu a doua soție, pe care o citează în mod regulat în cărțile sale, a avut loc în anul 2010. Este cunoscut ca terapeut de familie și în special ca terapeut de cuplu. Va deveni cunoscut datorită bestseller-ului său publicat în 1992.

,,Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”.

A scris mai multe cărți după același model: Marte și Venus în dormitor Marte și Venus: mici miracole în viața de zi cu zi, Marte și Venus se cicnesc, Marte și Venus împreună pentru totdeauna: prelungirea dorinței și îmbogățirea iubirii, Marte și Venus: 365 de zile de iubire în cuplu.

În anul 1997 John Gray și-a luat doctoratul în psihologie la Universitatea Columbia Pacific, dar diploma nu i-a fost recunoscută în același an, deoarece CPU era o facultate care elibera diplome academice pe bani. De asemenea, are un site web, unde își vinde cărțile, suplimentele alimentare și cursurile de formare. Și-a popularizat teoria diferenței sexuale prin numeroasele sale cărți:

Bărbații și femeile sunt fundamental diferiți din cauza istoriei lor și nu ar avea același mod de a se exprima, nici chiar în cele mai mici aspecte ale vieții de zi cu zi. Analizând și descifrând aceste diferențe, am putea să le transformăm într-un avantaj, să ne completăm reciproc și să regăsim armonia în cuplu.

Cartea sa ,,Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”, care a devenit un bestseller în 1992, este o sinteză a tuturor terapiilor de cuplu pe care John Gray le-a efectuat și a concluziilor pe care le-a tras în urma acestora. Analogia sa este cea cu Marte, zeul roman al războiului și al fertilității, și Venus, zeița romană a iubirii și a frumuseții.

Analogia este, bineînțeles, făcută cu planetele cu același nume pentru a ilustra diferențele dintre bărbați și femei, care provin astfel din două lumi diferite. Dar, întrucât cele două sexe sunt diferite, dar legate intrinsec, comunicarea în cuplu poate deveni uneori neclară. Pentru a depăși cuvintele nespuse și neînțelegerile, John Gray oferă o serie de sfaturi pentru decodarea și soluționarea conflictelor conjugale.

Există mai multe puncte de vedere în ,,Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”.

Teoria sa caricaturizează complet comportamentul feminin și masculin, perpetuând stereotipurile de gen. Putem vedea acest lucru pe coperta ediției ,,J’ai lu’’: capul bărbatului este plin de mașini, în timp ce capul femeii este plin de bebeluși, flori și o fetiță care îmbrățișează o pătură.

De asemenea, dacă luăm în considerare homosexualitatea, întreaga sa teorie este contestată. Dacă ne luăm după teoria sa, atunci am putea spune cu ușurință că cuplurile homosexuale se înțeleg perfect unul pe celălalt, deoarece vorbesc ,,aceeași limbă”,.

Pe lângă faptul că adoptă o poziție binară și complet heterocentrică, John Gray are și o viziune esențialistă, susținând că diferențele sunt biologice, fără a lua în considerare diferențele de așteptări sociale și de educație pe care le pot întâlni bărbații și femeile.

De exemplu, în copilărie, băiețeii vor auzi des, ,,nu plânge”, ,,fii bărbat”, ,,te bați ca o fată” (rețineți: ,,ca o fată” este văzut într-un mod peiorativ), în timp ce, fetițele vor avea tendința de a pune accentul pe faptul că trebuie să învețe să fim blânde, să-i asculte pe ceilalți, să empatizeze, să aibă grijă de ele însele… Această viziune nu lasă loc de schimbare în ceea ce privește moravurile și codurile unei societăți.

Cartea lui Deborah Cameron ,,Mitul lui Marte și Venus: Bărbații și femeile vorbesc cu adevărat limbi diferite?” arată că diferențele dintre bărbați și femei se datorează așteptărilor sociale. Viziunea esențialistă a autorului plasează bărbații și femeile în cazuri aproape plauzibile.

Datorită evoluției gândirii și a științei, suntem acum capabili să înțelegem de unde provin diferențele dintre bărbați și femei și, mai ales, dacă acestea există cu adevărat. Majoritatea cercetărilor tind să arate că diferențele sunt în principal dobândite, adică învățate în timpul vieții, și nu înnăscute, ancorate în genele noastre. Teoria genului explică, de asemenea, că aceste diferențe sunt declanșate de stereotipurile de gen și că nu există nimic biologic în ele.

Așa cum a arătat neurobiologul Catherine Vidal, care a respins multe dintre experimentele care susțineau că creierul este sexuat, cu alte cuvinte, diferit dacă ești biologic bărbat sau femeie. Ea a demonstrat că femeile nu își folosesc cele două emisfere mai mult decât bărbații și că femeile nu sunt mai slabe la matematică decât bărbații, că nu sunt mai slabe decât bărbații, că nu sunt multitasking sau oricare dintre celelalte clișee care se perpetuează, chiar și prin știință.

Deși John Gray a lucrat cu multe cupluri în terapie, pacienții săi nu reprezintă un eșantion semnificativ și nici suficient de divers (naționalitate, avere, categorie socio-culturală etc.) pentru a-i susține argumentele și cercetările.

Terapiile sale au ajutat, fără îndoială, multe cupluri, dar acest lucru nu este suficient pentru a clasifica cercetările sale ca fiind relevante; pacienții se pot convinge cu ușurință de eficacitatea cuvintelor sale și, prin urmare, pot avea un rezultat pozitiv, acest lucru se numește efect placebo (pacientul se convinge de eficacitatea terapiei / îngrijirilor medicale și, prin urmare, se va pune în condiții favorabile pentru vindecare).

Unele dintre lucrurile pe care le explică sunt cu siguranță recognoscibile la un anumit set de oameni, din cauza educației pe care o primește fiecare, dar a face generalizări despre ele nu este interesant și relevant. Abordarea lui John Gray îmi amintește vag de testele de psihologie care pot fi găsite cu miile pe internet, precum și de horoscoape. El flatează în mod ilogic orgoliile ambelor sexe, definindu-le într-un mod generic, astfel încât toată lumea să se poată identifica cu ușurință cu ele și să găsească răspunsuri ușor de înțeles.

John Gray nu permite auto întrebarea

John Gray nu ne lasă posibilitatea de a ne autoinvestiga; trebuie, mai ales, să ne adaptăm și să scuzăm comportamentele celuilalt. Este un lucru bun să acceptăm cealaltă persoană așa cum este, dar suntem oare obligați să acceptăm comportamente negative, dăunătoare și uneori chiar toxice, doar pentru că cealaltă persoană este diferită? Cartea sa nu se referă la fluidizarea comunicării, ci la reducerea la tăcere a propriilor dorințe sau pe cele ale celorlalți. De asemenea, dacă am aplica sfaturile sale ad litteram, cu siguranță am trage concluzii pripite despre sentimentele partenerului nostru, în loc să îl întrebăm sau să îl lăsăm să se exprime clar.

Această carte afirmă că bărbații și femeile provin de pe o altă planetă, ceea ce face imposibilă comunicarea fără un ajutor din exterior, fără un intermediar puternic, care să înțeleagă totul despre cum funcționează bărbații și femeile. John Gray își propune, din poziția sa de bărbat și prin ochii săi de bărbat, să explice cum gândesc femeile, cum reacționează și din ce cauză reacționează.

Pe lângă faptul că este destul de pretențios și arogant, nu lasă loc de cuvânt femeilor. Prin urmare, este total reductiv să limităm diferențele dintre indivizi la gen și este insuficient pentru a explica toată complexitatea înțelegerii dintre două ființe umane într-un cuplu, dar, în plus, John Gray nu pare să fi ținut cont de punctul de vedere feminin.

Poate că intențiile lui John Gray nu sunt rele și poate că el crede în ceea ce spune, sau poate că este o mișcare rău intenționată și lacomă. Cert este că autorul a găsit rețeta potrivită și s-a grăbit să o decline în alte câteva ,,ghiduri practice”.

Dar este, de asemenea, cert că încearcă să-și facă ideologia științifică, în timp ce nu folosește metodele științifice în mod corespunzător și nu caută niciodată să-și respingă propriile ipoteze. Toate acestea se bazează pe concepte care sunt depășite, ceea ce nu este corect din punct de vedere moral, mai ales atunci când ai atât de multă influență.

În prezent, se poate admite că există diferențe între sexul feminin și cel masculin, datorate educației și așteptărilor societății, ceea ce poate explica de ce femeile sunt mai înclinate să-și arate emoțiile, în timp ce bărbații, cărora li s-a interzis să plângă din copilărie, vor avea tendința de a le interioriza.

John Gray nu caută să îmbunătățească comportamentul, ci să se adapteze la acesta, pentru a-l accepta mai bine pe celălalt. Este la latitudinea fiecăruia să ia o poziție pe această temă.