Autor: Casian Orasanu

Traducere: Mihaela Stănilescu

Panait Istrati, un nume care nu este atât de cunoscut în literatura universală, dar totuși este legat de identitatea națională românească. Un adevărat „Gorki al țărilor balcanice”, cum a fost supranumit, Istrati este un scriitor care a reușit să trezească interesul, cel puțin pentru cei care vor să-l descopere.

Răsfoind „Poveștile lui Adrian Zograffi”, mi-a venit ideea de a scrie despre prefața acestei cărți, care ar putea fi utilă și atractivă pentru publicul larg. În aceasta se găsesc, de asemenea, mici detalii biografice și fapte din viața autorului.

Panait Istrati s-a născut dintr-un tată care pare să fi dispărut imediat după nașterea sa și dintr-o mamă româncă. „Este născut la Brăila, în anul 1884, dintr-un contrabandist grec, pe care nu l-a cunoscut niciodată, și o țărancă româncă, o femeie admirabilă, a cărei viață de muncă neobosită i-a fost dedicată.”

În spirit de aventură sau „mânat de un demon al vagabondajului”, după spusele lui Romain Rolland, a plecat de acasă la vârsta surprinzătoare, cel puțin pentru vremurile noastre, de 12 ani. În loc să se lanseze în domeniul literaturii, a ales să ducă o viață rătăcită și dezordonată. Este frumos modul în care este descris:

Douăzeci de ani de viață rătăcită, de aventuri extraordinare, de muncă istovitoare, de trândăveală și trudă, ars de soare, udat de ploaie, fără cazare și vânat de gărzile de noapte, flămând, bolnav, stăpânit de patimă și murind de mizerie. A făcut tot felul de meserii: cabaretist, patiser, lăcătuș, căldărar, mecanic, muncitor, terasist, descărcător, servitor, vânzător de sandvișuri, pictor de afișe, pictor de case, jurnalist, fotograf…

A mers în  locuri și țări îndepărtate și exotice, cum ar fi Egipt, Siria, Jaffa, Beirut, Damasc și Liban, Orient, Grecia, Italia. El însuși mărturisește cu mare sinceritate despre statutul său de scriitor: „Nu sunt un scriitor profesionist și nu voi fi niciodată. Întâmplarea a făcut să merg la pescuit în apele adânci ale《oceanului social》de către pescarul de oameni Villeneuve (Romain Rolland).”

La rândul său, Panait Istrati…

Își amintește ocupațiile din tinerețe, spunând: „Lăsat în voia mea, nu sunt în stare să fac altceva decât să pictez, să fac fotografie în aer liber și alte lucrări comune, la îndemâna oricui”. Prietenia și implicit relația profesională dintre scriitorul român și Romain Rolland se datorează unei tentative de sinucidere eșuate, mai exact unei scrisori din ianuarie 1921:

În primele zile ale lunii ianuarie 1921, mi-a fost trimisă o scrisoare de la spitalul din Nisa. Aceasta fusese găsită pe corpul unui bărbat disperat care tocmai își tăiase gâtul. Aveam puține speranțe că va supraviețui rănii sale. Am citit și am fost cuprins de tumultul geniului. Un vânt arzător pe câmpie. A fost mărturisirea unui nou Gorki din țările balcanice. Am reușit să îl salvăm. Am vrut să-l cunosc. A început o corespondență. Am devenit prieteni.

Și apoi:

El (Panait Istrati) este un povestitor înnăscut, un povestitor al Orientului, care este fermecat și emoționat de propriile povești și care se lasă atât de bine cuprins de ele încât, odată ce povestea a început, nimeni nu știe, nici măcar el însuși, dacă va dura o oră sau o mie și una de nopți.

În final, la întrebarea cine este Panait Istrati, aș spune că este omul plin de viață și de voință, liber și aventurier, omul din spatele scriitorului.

Panait Istrati, o personalitate marcantă a literaturii, este supranumit „Gorki al țărilor balcanice”.

• Dacă sunteți interesați în literatură, vă invităm să aruncați un ochi la articolele noastre despre acest subiect.
• Poți citi acest articol și în franceză, aici.

Surse:

• Panaït Istrati, Les Récits d’Adrien Zograffi. Kyra Kyralina, Éditions Minerva, Bucarest, 1984, p. VII-8. (pentru toate citatele)
• Panait Istrati
• Panait Istrati