Sindromul Impostorului: Și tu simți că nu meriți ceea ce ai?

Deși toată viața mi s-a spus că dacă voi munci, voi primi și rezultate pe măsură, în viața de adult m-am lovit de o altă surpriză: sentimentul că nu merit ce am, în ciuda efortului depus. Am aflat, accidental, că există ceva numit Sindromul Impostorului – și s-ar putea ca nu numai eu să sufăr de el.

Să zicem că ai lucrat zi și noapte la un proiect. Ți-ai dat și sufletul pentru el și ți-a ieșit perfect. Ai primit laude, note bune, sponsorizări – indiferent de nivel, cert e că ai primit exact ce meritai în urma efortului depus. Și, totuși, în loc să te bucuri de reușită, tu simți că n-ai ce să cauți în funcția respectivă, ori că altcineva ar merita ceea ce tu ai primit. Nu-i așa că e un nume potrivit „Sindromul Impostorului”?

Ce este Sindromul Impostorului?

Sindromul Impostorului este, în linii mari, un sentiment care te face să crezi că nu ești la fel de bun ca alții. Ai impresia că, oricând, cineva își poate da seama că tu nu te pricepi la ceea ce faci ori va descoperi că singurul motiv pentru reușita ta este norocul chior. Termenul a fost prima dată folosit în anii ’70, însă parcă astăzi, mai mult ca niciodată, este din ce în ce mai resimțit.

Dacă suferi de Sindromul Impostorului, vei avea următoarele „simptome”:

stima de sine scăzută;
impresia că îți știi limitele și competențele;
frica de a nu fi la înălțimea așteptărilor;
exagerarea muncii;
sabotarea propriului succes.

Poți deveni, de asemenea, prăpăstios dacă ceva nu îți reușește imediat. Acest sentiment, alături de anxietate, rușine și probabil un iz de motivație alcătuiesc cocktailul numit „Sindromul Impostorului”.

Ți se pare imposibil să recunoști că meriți tot ce ai? Poate te ajută să vezi că aproape toată lumea simte asta! Încearcă să exprimi acest sentiment apăsător și educă-i pe cei din jur că acesta are un nume și nu te simți doar tu astfel…

Nu la toți se manifestă Sindromul Impostorului la fel!

Atenție! Observă îndeaproape în care tipologie te regăsești pentru a începe ușor-ușor vindecarea.

1. Perfecționistul – Trebuie neapărat să iau 10! Nu accept nimic mai puțin. Totul trebuie să iasă perfect!

2. Supereroul – Dacă într-adevăr eram competent, imediat puteam să le fac pe toate!

3. Expertul – Dacă eram cu adevărat isteț, știam deja cum să rezolv!

4. Geniul – Dacă eram și isteț și competent, mă prindeam mai repede!

5. Lupul singuratic – Nu-l pot numi succes decât dacă nu am fost ajutat de nimeni.

Paradoxul celor care știu că suferă de Sindromul Impostorului e că acest sentiment îi împiedică să caute ajutorul unui terapeut. Consideră că nici acest sentiment nu merită atenție și că ei nu merită înțelegere. Și, totuși, poți combate cumva acest sentiment infernal care poate să te conducă și la depresie?

Cum să învingi Sindromul Impostorului

Caută rădăcina! – Oare ai fost comparat cu vreun coleg de-al tău de clasă ori prieten de familie cât erai mic? Ai fost catalogat de multe ori drept „cel isteț”?
Recunoaște semnele! – Caută pe internet articole legate de aceste sentimente, poate dai chiar de acest articol…
Amintește-ți că nu ești singur! – Mai mult ca sigur în spatele celor care „le știu pe toate” sau celor care nici nu vor să încerce să evolueze se ascunde acest sindrom, fiindcă se bazează pe niște frici cât se poate de firești.
Încearcă să renunți la perfecționism! – Deși este de lăudat faptul că totul îți iese perfect, numai tu știi că în spate se află mult stres, nopți nedormite și crize de nervi. Deși ar putea funcționa o perioadă așa, nu se știe niciodată când te va aduce la pământ. Oamenii au mai avut eșecuri și Pământul nu s-a oprit în loc… crede-mă!
Sărbătorește-ți succesul! – Dacă nu ai fi meritat să obții ceva, nu ai fi obținut. Viața e mai simplă decât îți închipui. Dacă ai trecut un examen, mănâncă ceva ce nu îți permiți oricând. Dacă ai obținut o mărire de salariu sau chiar te-ai angajat, bea un pahar de vin sau cumpără-ți o haină pe care ți-o doreai. Invită-ți prietenii la cinema dacă în sfârșit te-ai apucat să faci sport. Orice victorie merită sărbătorită și recunoscută.