Vara calendaristică este deja aici de câteva zile bune, dar iată cum vara astronomică își face apariția și aduce cu sine cea mai lungă zi din acest anotimp. Este vorba despre 21 iunie, data ce marchează Solstițiul de vară.

Ce este de fapt un solstițiu?

Solstițiul reprezintă un moment din an când planul determinat de centrul Soarelui și de axa de rotație a Pământului este perpendicular pe planul orbitei Pământului. În acest moment, unghiul făcut de razele Soarelui cu orizontul la amiază este cel mai mare. Longitudinea astronomică a Soarelui este de 90°.

Etimologie: Cuvântul solstițiu are o etimologie dublă, atât din latinescul solstitium, cât și din franțuzescul solstice, astfel exprimând faptul că soarele „se oprește”.

Venirea verii

Știm deja care sunt activitățile prin care oamenii celebrează venirea verii calendaristice; poate unii dintre voi sunt deja la mare, la munte, în drumeții în inima naturii, căci are multă frumusețe de oferit, mai ales în această perioadă a anului. Însă propun să celebrăm vara admirând și analizând farmecul celui mai iubit anotimp atât de copii, cât și de adulți, în reprezentarea din tabloul Vara a lui Giuseppe Arcimboldo aparținând seriei celor patru anotimpuri. Această operă cu siguranță ne va face să simțim parfumul fructelor și aroma legumelor desfătate de soarele atât de blând și totuși necruțător.

Giuseppe Arcimboldo (5 aprilie 1526 – 11 iulie 1593)

Reprezentant al manierismului, Giuseppe Arcimboldo a fost un pictor italian ce s-a remarcat prin figurile sale alegorice, realizate prin combinații surprinzătoare de elemente din natură, atât viețuitoare, cât și obiecte, formând o legătură metaforică cu subiectul prezentat.

Manierismul

Chiar și cei care nu sunt pasionați de artă au auzit cu siguranță de Renaștere și de alte curente și stiluri reprezentative, însă manierismul nu este atât de cunoscut. Ce este, mai exact, manierismul? Manierismul este un stil artistic situat exact între apogeul Renașterii și începuturile stilului baroc și ale Clasicismului. Anul apariției este 1520, iar locul este, bineînțeles, Italia. Sfârșitul acestui stil este plasat undeva între 1580 și 1650.

Nașterea celor 4 anotimpuri

Aflat în slujba Curții imperiale vieneze, Giuseppe Arcimboldo primește comanda de a realiza seria celor patru tablouri ilustrând anotimpurile, direct de la împăratul Maximilian al II-lea de Habsburg. Era o practică întâlnită ca tablourile realizate special pentru curțile domnești să fie reproduse. Anotimpurile nu sunt o excepție, fiind reproduse chiar de Arcimboldo însuși. Un astfel de set a fost realizat pentru a fi oferit cadou electorului Augustus de Saxonia, pentru a simboliza unitatea dintre catolici și protestanți în fața pericolului turcesc.

Din păcate, din prima versiune a lucrărilor rămân doar Iarna și Vara. Acestea sunt expuse la Muzeul Kunsthistorisches din Viena. Primăvara poate fi admirată la Academia Regală de Arte Frumoase din Madrid.

Vara

În sfârșit, după înțelegerea contextului apariției tabloului, ne putem concentra pe analiza lui și pe elementele ce se împletesc cu desăvârșire pentru a forma un chip vivant. Dacă privim de la distanță, observăm un profil uman, însă doar o privire detaliată, de aproape, ne poate dezvălui numeroasele detalii fără de care perfecta unitate nu ar exista. După exuberanța florilor din timpul primăverii, firescul naturii este reprezentat de  bogata recoltă a verii. Acest lucru este surprins cu măiestrie de Giuseppe Arcimboldo.

Chipul

Deja începem să cunoaștem misteriosul chip, observând că obrazul perfect rotund, rumen, este o piersică coaptă. Distribuirea culorilor, de la închis spre deschis, oferă impresia că dragul nostru chip este îmbujorat, de parcă a stat prea mult în căldura mistuitoare, tocmai a primit un compliment, ori ființa adorată a trecut pe lângă el fără să îl observe. Cireșele sunt un simbol recurent, utilizat atât pentru ochi, cât și în alte porțiuni ale feței, ba chiar și în păr. Nasul este un castravete alungit, bărbia o pară proeminentă, iar zâmbetul o păstaie cu cinci dințișori de mazăre, bucuroși să iasă la căldură.

Capul

În creștetul capului stă falnică o varză, iar restul capului conține o mică vânătă, un ciorchine de struguri, o ramură cu câteva prune și nelipsitele cireșe, cromatica fiind una cât se poate de specifică. Pentru a lega totul într-un mod armonios, firesc, spațiile dintre toate aceste roade sunt ocupate de câteva spice de grâu și frunze, dintre care se disting cele de viță de vie.

Elementele din partea inferioară

Știuletele de porumb ne leagă de elementele verticale și parcă ne trimite spre gâtul format din diverse leguminoase. Haina profilului nostru văratic este o împletire de spice de grâu și ne oferă două detalii interesante: semnătura artistului, chiar pe guler, și data realizării lucrării – 1563.

Din piept, o anghinare pătrunde prin haină și iese la iveală. Atât forma, cât și dimensiunea anghinarei amintesc de inima umană, de parcă bucuria unui astfel de anotimp îți poate face inima să sară din piept. Fundalul în care se află Vara nu putea fi decât unul negru, întunecat, astfel sunt evidențiate și puse în valoare numeroasele culori specifice.

„Omul s-a format din materia și spiritul lumii.” (Paracelsus)

În contextul actual, ființa umană uită cu desăvârșire de unitatea primordială dintre om și natură. Natura, casa tuturor, nu este protejată și apreciată, astfel încât generațiile viitoare să se bucure de ea așa cum facem noi. Răutatea și ignoranța lasă urme din ce în ce mai vizibile (vezi Articolul despre Cascada Bigăr). Acest tabloul exprimă ce trebuie să simțim cu toții, o unitate deplină cu natura din care ne-am format și în care ne vom întoarce.  

Surse:

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Solstitiu
• https://www.astro-urseanu.ro/solstitiu_vara.html
• https://artsandculture.google.com/asset/summer/
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Giuseppe_Arcimboldo
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Manierism