76 de ani de la Holocaust – în final, cine este responsabil?

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Holocaust
Poză: pixabay.com

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, naziștii au omorât aproape 6 milioane de evrei. Genocidul în masă avea să fie cunoscut, ulterior, ca Holocaust. Principalul obiectiv, așa cum Hitler a vrut, era să elimine întreaga populație evreiască.

Holocaust sau Shoah?

Termenul de “holocaust” vine din greaca veche și se referă la „oportunitate arzătoare”. A fost utilizat chiar și înainte de al Doilea Război Mondial, dar după 1945, a fost asociat genocidului făcut de naziști împotriva celor 6 milioane de evrei. Ceea ce s-a întâmplat și în timpul războiului este cunoscut și ca Shoah, care înseamnă „catastrofă”.

De ce a avut loc acest Holocaust?

Holocaustul a avut loc din varii motive – nici unul dintre ele complet cunoscut. Principalul motiv a fost dorința lui Hitler de a eradica evreii și de a oferi lumii idealul de rasă ariană, așa cum descrisese și în „Mein Kampf”. Acesta vorbea despre ideologia nazistă, antisemită, în relație cu rasismul și naționalismul. Evreii europeni au fost discriminați și persecutați timp de sute de ani, din motive religioase. De exemplu, au fost acuzați de-a lungul vremii că ei sunt principalii responsabili pentru asasinarea lui Hristos.

În timpul Evului Mediu, au fost forțați să locuiască în afara comunității, în spații și ghetouri separate și le-a fost interzis să exercite anumite profesii, pe care le aveau. În Rusia, după asasinarea țarului Alexandru II în 1881, au fost multe situații de violență în care evreii au fost chiar asasinați.

În „Mein Kampf” și alte lucrări, Hitler nu a ținut niciodată secret faptul că ura evreii și că prefera să fie persecutați.

În 1918, când Germania a pierdut Primul Război Mondial, evreii au fost judecați pentru că ar fi fost capitaliști. Erau învinovățiți pentru suferința altora, dar și pentru faptul că au preferat regimul comunist, în detrimentul oricărui regim politic. În „Mein Kampf” și alte lucrări, Hitler nu a ținut niciodată secret faptul că ura evreii și că prefera să fie persecutați. Dar niciodată nu și-a exprimat, ca primă dorință, ca evreii să fie uciși. Doar după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, au început naziștii să se gândească la soluția finală.

Viața evreilor în Germania

Între 1933 și 1939, viața în Germania pentru evrei era una extrem de dificilă, aproape imposibilă. Evreii erau victime ale discriminării, ignorării, furtului și chiar al violenței. Câteodată erau găsiți morți, însă nemții nu începuseră implementarea soluției finale. La început, ideea era să îi forțeze pe evrei să se mute în afara Germaniei. Au renunțat să mai aibă afaceri personale, să își practice meseria și chiar să intre în parcurile și locurile publice, precum baruri sau cafenele.

După intrarea în vigoare a „Legilor Rasiale Nuremberg”, în 1935, evreilor li s-a interzis căsătoria cu persoane de altă religie. Și-au pierdut, de altfel, și cetățenia, primind mult mai puține drepturi decât înainte. În 1938 au fost organizate diferite manifestații în Germania, ce aveau să poarte denumirea de Kristallnacht sau Noapte de Cristal.

Case evreiești, sinagogi și diferite localuri au fost distruse, iar persoanele au fost transportate către lagăre de concentrare. În septembrie 1939, aproape 250.000 de evrei au fugit din Germania, din cauza violenței și a discriminării.

Al Doilea Război Mondial – începutul persecuției evreilor

Invazia Poloniei, în septembrie 1939, a dus la o altă fază a persecuției evreilor. Războiul a încetat emigrarea. Nimeni nu mai putea să părăsească țările europene, fără actele necesare. Ocupația Poloniei înseamna că populația se ghida, acum, după legile germane. Evreii erau acum înghesuiți în ghetouri, fără condiții de viață adecvate. Multe familii erau înghesuite în aceeași casa, fără alimente sau îngrijiri medicale.

Evreii nu puteau ieși din ghetou, fără să aibă vreun motiv serios, cum ar fi munca forțată la care erau supuși. Din ghetouri, evreii erau deportați spre principalele lagăre de concentrare precum Auschwitz, Sobibor sau Treblinka.

Holocaust – Invazia Uniunii Sovietice – începutul soluției finale

Germania a invadat Uniunea Sovietică în iunie 1941. Hitler a vrut, prin această cale, să distrugă regimul comunist. Atacul a dus la uciderea oricărui asasin suspect, fără dreptul de a fi prezentat în fața unei instanțe de judecată. Prin uciderea sau condițiile dezamăgitoare pe care le ofereau, germanii voiau să își creeze propria colonie: Lebensraum

Evreii care erau găsiți pe terenurile ocupate, erau forțați să se prezinte la sediul central, sub pretextul deportării. Naziștii însă îi duceau într-un loc ascuns, feriți de ochii lumii, unde erau cu toții asasinați. Aproape 900.000 de evrei din Uniunea Sovietică au murit în această manieră brutală.

Holocaust – Primele lagăre de concentrare

La finalul lui 1945, naziștii pregăteau soluția finală. Mai mult de 2 milioane de evrei din Polonia urmau să fie trimiși către lagărele de concentrare. Acest plan urma să fie pus în aplicare de mai multe țări din Europa Centrală. Cunoscut și ca „Aktion Reinhard”, naziștii construiau lagăre de exterminare precum Belzec, Sobibor și Treblinka. Aici, după ce ajungeau, evreii erau uciși în camere de gazare. Foarte puțini erau selecționați pentru munca forțată.

Fotografia: pixabay.com

Principalul obiectiv al acestor lagăre era să elimine populația evreică. Foarte puțini erau ținuți în viață și asta doar pentru a ajuta cu ceea ce naziștii le ofereau. În Noiembrie 1943, planul Aktion Reinhard ajunsese la final. Lagărele erau distruse și corpurile erau deshumate iar apoi arse, pentru ca aliații să nu găsească nicio urmă din ceea ce se întamplase. Pentru a fi siguri că toate crimele lor erau ascunse, naziștii au plantat copaci peste gropile comune. Aproape 1.75 milioane de evrei au fost uciși în timpul Aktion Reinhard.

Deportarea din Europa spre Auschwitz

În mijlocul lui 1942 începuseră deportările evreilor din Europa spre Auschwitz. Numerele și deciziile luate difereau de la țară la țară. Din Olanda, de exemplu, au fost deportați aproape 104.000 de evrei. În Belgia sau Franța, cifrele erau mai mici. Evreii erau adunați pe stradă, fără apă sau mâncare. Majoritatea transporturilor ajungeau în Auschwitz-Birkenau. Câțiva fuseseră transportați direct spre lagărele de exterminare.

Din 101.800 de evrei olandezi transportați, 34.000 au fost trimiși către Sobibor.

Auschwitz-Birkenau era și un lagăr de muncă, dar si un lagăr de exterminare. Evreii erau selectionați ținând cont de puterea lor de muncă, de sănătate, dar și de capacitatea pe care o aveau. Cei care nu se încadrau în condițiile impuse, sfârșeau în camerele de gazare.

Ceilalți erau trimiși să lucreze în condiții mizere. Munca era foarte dură, mâncarea și apa aproape inexistente, iar condițiile igienice deplorabile. Pe lângă asta, începeau să apară foarte multe infecții precum difteria sau tifosul.

Lipsa hranei, rănile și oboseala erau principalele cauze ale morții, chiar și după terminarea războiului.

Evreii erau aduși din toate țările ocupate din Europa Centrală. Între 1943 și 1944, transporturile veneau din Italia, Ungaria, Grecia și Balcani. Doar când aliații se apropiau de Berlin, persecuțiile ajunseseră la final. În ultimele luni de război, evreii ieșeau din lagăre, în marșuri ale morții. Cine nu termina călătoria, era împușcat pe loc. Lipsa hranei, rănile și oboseala erau principalele cauze ale morții, chiar și după terminarea războiului.

Cine știe de Holocaust?

Aproape 6 milioane de evrei au murit în lagărele de concentrare din întreaga Europă. Foarte multe povești au rămas de zis și foarte multe de descoperit, prin generațiile care au urmat după terminarea războiului. Adolf Hitler a dorit cu orice preț ca populația evreiască să fie eliminată, iar mărturiile de la procesul Nuremberg, au dovedit acest lucru. Dar cine mai știe ce se întâmpla în lagărele de concentrare?

E dificil de zis, chiar și după 76 de ani, dacă populația germană știa exact ce se întâmplă. Chiar și dacă știau ceva, nu puteau interveni sub nicio formă. Cine voia să ajute sau să ascundă un evreu, sfârșea prin aceeași suferință.

Populația care locuia în apropierea lagărelor de concentrare știa foarte bine de Holocaust și ce se întâmplă.

În Germania, scopul soluției finale era ținut secret chiar și pentru populație, dar, datorită mișcărilor de rezistență care apăreau, au început să apară diferite povestiri despre ceea ce se întâmplă în lagăre. Soldații care erau staționați în lagăre începeau să descrie ororile care aveau loc, în scrisori ce erau trimise acasă. De asemenea, ei trimiteau și fotografii. Populația care locuia în apropierea lagărelor de concentrare știa foarte bine ce se întâmplă. Chiar și așa, nu puteau face nimic.

Hitler s-a sinucis înainte ca rușii să ajungă în Berlin

Relatări despre aceste crime începeau să ajungă și la Aliați, începând cu 1942. Chiar și așa, a durat destul de mult până ca aceste povești să ajungă și în Statele Unite ale Americii. La început, crimele erau negate, pentru că Aliații credeau că omul nu este în stare să facă așa ceva. Doar când lagărele de concentrare au fost eliberate, Aliații au început să vadă cu ochii lor ce se întâmplase. Sperând că nimeni nu va uita sau nega cele întâmplate, Aliații au dus populația să vadă atrocitățile din lagărele de concentrare.

Rudolf Hess, Herman Goering și Albert Speer, apropiați de Hitler, au fost judecati la Nuremberg.

După sfârșitul războiului, a început procesul naziștilor. Hitler s-a sinucis înainte ca rușii să ajungă în Berlin. Alături de el și-au luat viața și Eva Braun, Goebbels împreună cu familia sa. Adolf Eichmann a reușit să se refugieze în Argentina, dar a fost deportat în anii ’60, pentru procesul crimelor pe care le-a ordonat. Josef Mengele, medicul de la Auschwitz, care făcea experimente ciudate pe gemeni, a scăpat de judecata aliaților și nu a mai fost găsit niciodată.

Se crede că a murit în Brazilia, undeva prin 1979. Rudolf Hess, Herman Goering și Albert Speer, alți trei apropiați ai lui Hitler, au fost judecați la Nuremberg. Au primit pedepse precum închisoarea pe viață, 20 de ani de temniță sau moarte. Procesul de la Nuremberg a început în 20 noiembrie 1945 și s-a terminat undeva între 30 septembrie și 01 octombrie 1946.

Iată un articol despre 8 cărți care merită citite, fără doar și poate!

Holocaust Holocaust  Holocaust  Holocaust Holocaust  Holocaust Holocaust  Holocaust  

 445 total views,  1 views today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *