Pe 14 martie se împlinesc 142 de ani de când viitorul societății, prin nașterea lui Albert Einstein, a primit tușa celei mai revoluționare capacități intelectuale ce nu a reușit să fie eclipsată nici până astăzi.

Albert Einstein, după cum se știe a fost exponentul forței intelectuale creative. Cea mai mare minte a tuturor timpurilor, a avut la bază curiozitatea și continua căutare a răspunsurilor la multitudinea de întrebări pe care și le punea.

142 de ani de când umanitatea a fost înzestrată cu o capacitate intelectuală destul de vastă și într-o continuă schimbare

Albert Einstein a avut parte de o dezvoltare lentă, atât menajera cât și familia poreclindu-l „mutulică”. Învățătorii nu îl acceptau iar alți oameni apreciau că „elevul în cauză nu va fi niciodată în stare de nimic”. Toate acestea, din spusele lui Albert Einstein, l-au ajutat să devină cel mai creativ geniu științific al timpurilor moderne. În copilărie evita jocurile gălăgioase și socializarea cu alți copii, mulțumindu-se doar cu propria-i solitudine. Sora lui mai mică spunea că încă de la o vârstă fragedă era perseverent și tenace în acțiunile pe care le întreprindea pentru satisfacerea curiozităților sale.

Niciodată nu i-a plăcut învățarea mecanică a limbilor străine, pentru că memoria sa era destul de slabă când venea vorba de texte sau cuvinte. Frumusețea și provocarea algebrei le-a descoperit la îndemnul unchiul său, Jakob Einstein, inginer de meserie, care spunea despre această ramură a matematicii că este o știință veselă. Stimularea intelectuală majoră a venit din partea unui prieten de familie, sărac, dar student la medicină, atunci când i-a adus lui Albert Einstein cărți de știință, lucrări pe care le citea pe nerăsuflate.

Primul său eseu la fizică l-a scris când avea 16 ani. De atunci și-a propus să studieze singur pentru a intra la Colegiul Tehnic local, Politehnica din Zurich. Subiectul era unul important, intitulându-și eseul „Despre investigația stării eterului într-un câmp magnetic”.

Noțiunea de eter avea să joace un rol crucial în cariera lui Albert Einstein.

Examenele scrise și orale pe care le-a susținut, pentru a deveni student la Politehnică au fost numeroase, dar a avut cea mai mare medie de admitere. Pe lângă rezumatul superficial a unei piese de Goethe, în limba germană, a avut o singură greșeală, la matematică, din neatenție, numind un număr „imaginar” în loc de „irațional”. Cea mai slabă notă a obținut-o la examenul de franceză, pentru un eseu de trei paragrafe ce avea ca subiect „Mes Projets d’avenir” („Planurile mele pentru viitor”). Chiar și așa, tenta personală abordată, a avut impact asupra comisiei de examinare.

Inteligență vizuală neobișnuită a devenit, de-a lungul timpului, unul dintre cele mai semnificative aspecte ale geniului Einstein. Întotdeauna a preferat să studieze în funcție de propriile lui interese și de pasiuni, alături de un prieten sau doi.

La fizică, în primul an de studenție, a picat luând nota minimă, dar asta s-a datorat faptului că Einstein nu a frecventat respectivul curs.

Un aspect mai puțin cunoscut, este faptul că Albert Einstein a fost un adolescent chipeș, cu un păr negru, ondulat, ochi expresivi, o frunte înaltă și un comportament dezinvolt. Totodată, se spune că acesta avea un spirit îndrăzneț, uneori devenind chiar intimidant.

Spre surprinderea tuturor, Einstein a fost fascinat de muzică încă de mic, ajungând la maturitate să spună, că pentru el, aceasta nu reprezintă o evadare, ci o conexiune a armoniei ce stătea la baza Universului. Considera muzica o conexiune a marilor compozitori cu ceilalți oameni, care se simțeau confortabil atunci când stabileau legături și altfel decât prin cuvinte. 

Pentru Albert Einstein muzica și fizica au avut mereu un punct comun… frumoasa armonie.

Prima lucrare publicată de Einstein a fost, din punctul lui de vedere, una banală și „lipsită de valoare”, recunoscând asta la vârsta maturității. După câțiva ani, în care și-a abandonat proiectele începute, ca urmare a un imbold și a unei dorințe nestăpânite de a duce la capăt ceea ce și-a propus, și-a revizuit abordarea și a unificat concepte care aparțineau unor ramuri complet diferite ale fizicii.

Cei mai creativi șapte ani din viață avea să îi petreacă la un birou de brevete, unde a ajuns să lucreze, datorită spiritului său rebel și nonconformist. Îi plăcea să muncească acolo pentru că ceea ce făcea era „extraordinar” de diversificat.

Einstein a considerat mereu că Primul Război Mondial a fost incredibil de absurd pentru Europa. În general, a tot evitat activismul public, dar, cu ocazia războiului, și-a abandonat reținerile în a-și susține public idealurile politice și sociale.

Einstein a devenit, astfel, unul dintre primii membri ai Ligii Noii Patrii, de orientare liberală și prudent pacifistă. Această ligă milita, insistent, pentru înființarea unei structuri federale în Europa, pentru a evita viitoare conflicte și instaurarea imediată a pacii.

Se spune că Newton s-a născut în anul în care a murit Galileo, iar Einstein în anul în care a murit Maxwell. Este vorba despre cel care a inventat ecuațiile minunate, care specificau modul în care câmpurile electrice variabile creează câmpuri magnetice, iar cele magnetice le creează pe cele electrice.

Newton îi lăsase moștenire lui Einstein un Univers în care timpul avea o existență absolută, care ticăia independent de obiecte și de observatori în care spațiul avea, la fel, o existență absolută. – Walter Isaacson.

După formularea teoriei relativității, în anul 1905, Einstein a realizat că aceasta era incompletă în cel puțin două privințe. Prin urmare, a dezvoltat consecințele ecuației, 10 ani mai târziu. Până la această descoperire științifică, succesul său se bazase doar pe propriul talent special de a intui principiile fizice fundamentale ale naturii. A fost un proces solicitant pentru Einstein, dar această descoperire l-a ridicat pe culmile fericirii. Din păcate, mariajul i se năruise, urmând ca, la mai puțin de jumătate de an de la noua teorie să îi ceară divorțul Milevei Marićl, care i-a fost consoartă și colaboratoare timp de 16 ani.

Deși pe plan sentimental a eșuat, nu a ezitat să abordeze, în continuare, chestiuni științifice reușind, pe această cale, să realizeze o prezentare mai simplă a teoriei relativității. Așadar, Einstein a publicat cartea „Teoria relativității: Relativitatea specială și relativitatea generală” într-un limbaj accesibil oricui.

Era mai mult decât evident faptul că Einstein va primi premiul Nobel pentru Fizică. Deși a fost nominalizat și în anul 1910, comitetul suedez a considerat că teoria relativității nu se încadra în standardele acordării premiului.

Teoria relativității a fost recunoscută internațional de către oamenii de știință ai vremurilor și premiată cu Premiul Nobel pentru fizică în anul 1922.

În anul 1939, un fizician ungur, un vechi prieten de-al lui Einstein, i-a supus atenției procesul de fisiune nucleară ce putea produce o reacție explozivă a uraniului combinat cu grafitul. Studiind problema, după ce a devenit cetățean american (în 1940), a propus o soluție care a stat la baza creării bombei nucleare ce a fost lansată, pe 6 august 1945, la Pearl Harbor. Deși nu a lucrat în mod direct la bomba atomică, soluția dată de el a fost cea care a făcut posibilă fabricarea acesteia, lucru regretat de el până la sfârșitul vieții.

A susținut, în continuare, federalismul mondial, opinie socio-politică ce trăda naivitatea sa generată de desconsiderarea compromisurilor complexe ce constituiau conjunctura momentului.

Încă din tinerețe a avut probleme cu stomacul, acestea degenerând într-o hemoragie internă ce i-a provocat moartea la data de 18 aprilie 1955, la vârsta de 76 de ani.

Libertatea individului, ca esență a creativității, a fost crezul fundamental al lui Einstein. Creativitatea cere nonconformism, cultivarea unei minți libere și, nu în ultimul rând, a unui spirit de toleranță.

Dacă ți-a plăcut articolul, poți citi și despre cele 7 calități ale femeii în concepția lui Solomon.