Cele 4 impresionante ceremonialuri ale ceaiului

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
cerimonie
pixabay.com

După apă, ceaiul este cea mai consumată băutură din lume, cu o istorie de aproximativ 5.000 de ani. Statisticile arată că se consumă 15.000 de căni pe secundă. Așa că vă invit să cunoaștem împreună Cele mai importante 4 ceremonialuri ale ceaiului din lume. 

China este locul în care a luat naștere ceaiul, dintr-o întâmplare, când, în cana cu apă caldă a împăratului Shen Nong au căzut câteva frunze de ceai, iar acesta a fost încântat de gustul pe care l-a căpătat apa. Planta de ceai se numește camellia sinensis. În funcție de gradul de oxidare există patru tipuri de ceai: ceaiul alb, ceaiul verde, ceaiul oolong și ceaiul negru.   

1. Ceremonialul ceaiului în China

Ceremonia ceaiului chinezesc poartă numele de Gongfu cha și reprezintă ceremonialul de preparare și servire a ceaiului ca semn de respect pentru oaspeți. Totul se desfășoară respectând cu strictețe anumite ritualuri, cum ar fi:

  • Atitudinea – persoana care prepară ceaiul trebuie să fie relaxată și să aibă gândirea pozitivă;
  •  Selecția ceaiului – aceasta se realizează în funcție de caracteristicile fizice și spirituale;
  • Apa – calitatea apei folosite la prepararea ceaiului influențează gustul acestuia;
  • Instrumentele folosite trebuie să fie atât practice cât și estetice;
  • Camera de servire a ceaiului trebuie să fie curată și liniștită, decorată cu obiecte de artă pentru a crea o atmosferă relaxantă pentru oaspeți.

2. Ceremonialul ceaiului în Japonia

Ceaiul  a ajuns în Japonia, fiind adus de un călugăr budist din China în anul 805. Ceremonia ceaiului implică prepararea, prezentarea și băutul ceaiului. Este folosit un set de ritualuri, instrumente și gesturi. Obiectele care împodobesc camera de servit ceaiul și ustensilele necesare preparării acestuia, dar și oaspeții, trec printr-un ritual de purificare.   

Ceremonia ceaiului japonez reprezintă: armonie, respect, puritate și liniște. Simbolistica și scopul din spatele ceremoniei este conceptul de Wabi (experiențele spirituale ale vieții) și Sabi (latura materială a vieții). Pe lângă servirea ceaiului, ceremonia reprezintă și conexiunile cu arhitectura, grădinăritul, peisagistica, ustensilele de ceai, picturi, aranjamente de flori și ceramică.

Scopul final al acestui ceremonial este obținerea unei satisfacții spirituale profunde, prin consumul de ceai și prin contemplația tăcută, degajarea de cotidian, pentru a obține pacea interioară.

3. Ceremonialul ceaiului în Turcia 

Cu toate că ceaiul a devenit băutura tradițională a turcilor, în Turcia a început să fie consumat la începutul secolului XX, ca alternativă la cafea, care era foarte scumpă după al doilea Război Mondial. În această țară, ceaiul se bea diferit față de restul Europei și Asiei, consumându-se în orice moment al zilei.

Fiind un simbol al ospitalității și prieteniei, nu se bea singur, ci trebuie să fie prezente cel puțin două persoane. Există saloane de ceai, rezervate bărbaților, care  se  întâlnesc  pentru  a socializa și a bea un ceai împreună. Ceaiul și laleaua sunt două simboluri importante ale Turciei, de  aceea  acesta  este  servit  în  pahare  tradiționale  în  formă de  lalea.

Pentru prepararea ceaiului turcii folosesc tradiționalul ceainic çaydanlik, care este format din două ibrice suprapuse. În ibricul de deasupra se infuzează ceaiul și rezultă esența de ceai, iar în cel de dedesubt se păstrează apa fierbinte pentru a dilua esența. Acesta se bea din pahare mici, deoarece este concentrat și se bea întotdeauna îndulcit.

4. Ceremonialul ceaiului în Anglia

În Anglia ceaiul a fost introdus în anul 1650 de Catherine de Braganza, o prințesă din Portugalia, care a devenit și regină a Angliei. Inițial doar familia regală și nobilii se bucurau de noua băutură, dar mai târziu consumul ceaiului s-a răspândit la toată populația Angliei.

Ceremonialul ceaiului de la ora cinci a intrat în tradiția britanică în 1840 și a devenit foarte popular în toate clasele sociale. Conceptul ceaiului de la ora cinci, care a devenit o tradiție în Anglia a fost introdus de Anna a-VII-a, ducesa de Beaford. Aceasta își invita prietenele la  ora 17, servindu-le cu ceai și mici gustări. Obiceiul s-a născut din nevoia de a umple cu ceva perioada lungă de timp dintre prânz și cină.

Accesoriile utilizate pentru acest ceremonial erau foarte rafinate, din porțelan fin și argint, iar ceaiul pregătit era servit cu lapte. Infuzia englezilor este puternică și practică, nu delicată ca în China sau plină de înțelesuri ca în Japonia. Tot din rațiuni practice au inventat și Five o’clock tea.

Dacă ți-e frig, ceaiul o să te încălzească. Dacă te-ai încălzit prea tare, ceaiul o să te răcorească. Dacă ești deprimat, ceaiul o să te înveselească. Dacă ești agitat, ceaiul o să te liniștească. (William Gladstone, prim-ministru al Marii Britanii)

Dacă v-a plăcut acest articol puteți citi despre limba coreeană aici!

Surse:

Loading

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


The reCAPTCHA verification period has expired. Please reload the page.