Autor: Eusebiu Goagă
Timp de mai bine de trei secole, Spania a controlat America, aceasta transformându-se dintr-un regat într-o superputere colonială. Teritoriile noi descoperite din emisfera vestică s-au dovedit a fi pline de resurse naturale, dintre care aurul și argintul se aflau în centrul atenției monarhilor spanioli.
Începuturile mineritului în Spania colonială
Într-o scrisoare adresată regelui Spaniei, Ferdinand al II-lea de Aragon, Cristofor Columb scria următoarele cuvinte:
Aurul constituie avere, și oricine se află în posesia sa poate face orice vrea în această lume.
În ciuda legendelor despre orașe de aur, precum faimosul El Dorado, cantitatea de aur găsită rămâne una modestă în comparație cu cea de argint găsită aici. Importurile oficiale de lingouri de metale prețioase din America făcute de Spania între 1500 și 1650 au crescut cantitatea de aur din Europa cu 5%, iar pe cea de argint cu 50%.
Mineritul pe teritoriul coloniilor s-a axat într-o proporție copleșitoare pe extracția de metale nobile. Deși spanioli erau conștienți de mai multe depozite de cupru și fier, acestea au rămas în mare parte neexploatate, fiind mai ieftină cumpărarea lor din Europa. În afară de aur și argint, mercurul a fost singurul metal extras în cantități însemnate. Centrul exploatării mercurului din America era regiunea Huancavelica din Peru.
În primele decenii de exploatare, producția de argint atât în Mexic, cât și în Anzi, s-a bazat pe tehnicile de prelucrare folosite de populația nativă. Primii mineri spanioli din ceea ce este acum Bolivia s-au bazat atât pe abilitățile băștinașilor din Anzi în mineritul subteran, cât și pe tehnicile lor de rafinare. Deosebit de importantă era „wayra”, o mică topitorie acționată de vânt.
Până în anii 1570, minerii de argint spanioli din Anzii centrali au lăsat extracția și prelucrarea minereului pe mâinile experților nativi, luând doar o chirie în schimbul accesului la zăcămintele de minereu. Pe măsură ce se făceau progrese cu privire la tehnologiile de prelucrare a metalelor rare în Europa, spaniolii le-au adus cu ei în coloniile din America.
Apariția de noi tehnologii în Europa
Începând cu anii 1570 rolul populației native în producția de argint avea să se schimbe radical. Motivul îl constituia dezvoltarea unei tehnici de prelucrare a minereului brut prin amalgamare cu mercur. Acest fenomen era cunoscut europenilor încă din vremea Imperiului Roman, dar abia în anii 1550 Bartolomé de Medina avea să pună bazele utilizării amalgamării la scară industrială.
Extragerea metalelor prețioase prin amalgamare are la baza un proces destul de simplu. Zăcământul ce conține argint sau aur este măcinat într-o pulbere fină peste care este presărată o cantitate mică de mercur. Acest amestec de rocă mărunțită și mercur este lăsat pentru câteva săptămâni pentru a se forma amalgamul argint-mercur. Argintul și aurul sunt solubile în mercur, acestea amestecându-se în orice proporție. Înainte ca efectele toxice ale mercurului să fie descoperite, amalgamurile aveau multiple aplicații, una dintre acestea fiind utilizarea ca materie primă pentru plombe dentare.
După ce procesul de amalgamare avea loc, urma o etapă de spălare care avea rolul de a îndepărta nisipul și alte impurități. Apoi amestecul argint-mercur era încălzit, deoarece mercurul este o substanță volatilă și se evaporă la temperaturi înalte, lăsând în urmă argint pur. Pentru a face tot acest proces mai rapid și eficient, mai multe ingrediente erau adăugate: sare, pilitură de fier și sulfat de cupru. Pentru a asigura alimentarea cu mercur a minelor din America, monarhia spaniolă a impus monopol asupra zonelor de exploatare a mercurului din imperiu, Huancavelica (Peru) și Almaden (Spania).
În Spania, la Almaden, mercurul era extras sub forma unei sulfuri de mercur de culoare roșie numită cinabru. Spre deosebire de mercur, cinabrul nu este toxic, acesta fiind folosit drept pigment roșu timp de sute de ani. Pentru cei care au ocazia să viziteze interiorul Palatului Regal din Madrid, Spania, pot vedea picturi murale realizate cu o măiestrie extraordinară, picturi în care cinabrul joacă un rol esențial, culoarea sa sângerie intensă aducând la viață ișustrațiile.
Prețul argintului
Din nefericire, cinabrul din Almaden nu era folosit doar pentru capacitatea sa de colorare; mare parte din acesta era trimis în America unde avea să fie folosit la extragerea aurului și argintului. Muncitorii implicați, în mare parte locuitorii nativi ai Americii, sufereau cumplit în urma procesării metalelor prețioase. Atunci când amalgamul metal nobil – mercur era încălzit, acesta elibera vapori toxici extrem de periculoși pentru muncitori. Inhalarea de vapori de mercur ducea, pe termen lung, la o serie de afecțiuni neurologice precum: nervozitate, anxietate, schimbări bruște de dispoziție, probleme cu memoria, paralizie.
Între anii 1560 și 1685 minele din America au produs aproximativ 30 000 de tone argint, iar între 1686 și 1810 au produs peste 60 000 de tone. Aceste numere nu ar fi fost niciodată atinse fără ajutorul utilizării mercurului. Procesul de amalgamare a permis extragerea metalelor prețioase din roci și sedimente din care nu puteau fi extrase folosind metodele nativilor americani.
Astăzi dacă te plimbi pe culoarele Palatului Regal din Madrid, Spania poți admira auriul și roșul care împodobesc zidurile interioare, auriu și roșu care ascund însă o poveste în spatele lor, o poveste despre ambiții imperiale, curajul de a traversa oceane pentru avere și otrăvirea Americii cu mercur.
Surse:
- https://www.encyclopedia.com/humanities/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/colonial-spania-america-3
- https://en.wikipedia.org/wiki/Huancavelica
- https://en.wikipedia.org/wiki/European_colonization_of_the_Americas_Spania
- THE CAMBRIDGE HISTORY OF LATIN AMERICA – Cambridge University Press, 2008
- A History of Mining in Latin America From the Colonial Era to the Present – Kendall W. Brown
Citește și: Telurul – elementul chimic descoperit în Transilvania în anul 1782