Iubirea de sine, drumul spre autocunoaștere

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
Amore di se, inima
Foto: pixabay.com

Cu toții am trecut prin viață, cu toții avem și am avut momente de cumpănă, momente din care am crezut că nu o să mai putem ieși. Oamenii sunt făcuți pentru a explora această lume, creându-și propriile trăiri, momente, amintiri, iubiri, doar că nimeni nu a zis vreodată că toate acestea pot fi niște obstacole, suferințe sau destrămări. 

De aici, și-au făcut simțite prezența neîncrederea, neacceptarea și neiubirea de sine. Iubirea este cel mai frumos, profund și pur sentiment, dar atunci când cazi în plasa unor oameni pe care tu îi consideri prieteni, persoane dragi inimii tale, iubit sau iubită și aceștia te înjunghie cu tot ce au, tu îți impui această barieră a neiubirii de sine și începi să te denigrezi.

Cele mai întunecate și neînțelese simțiri sunt trăite atunci când cineva îți spune vorbe neadevărate, vorbe care îți străfulgeră sufletul, inima, cuvinte care te fac să te interiorizezi și să le crezi cu tărie. Mereu am tânjit să fim iubiți, să trăim o iubire care să dăinuie până la adânci bătrâneți. Ne-am dorit să avem o iubire perfectă, fără de cusur, fără teama abandonului, fără frica de a fi răniți, sufocați, umiliți, dar știi cum e, nu poți avea totul, nu poți face ca iubirea să fie eternă. 

De obicei numim iubirea o nevoie de-a noastră, dar uităm că ea de fapt înseamnă reciprocitate și un echilibru între „a da” și „a primi”. 

În plus, iubirea de sine poate însemna un gest de egoism sau un sentiment de superioritate pentru unii, dar e cea mai importantă etapă. Iubindu-te, îi poți iubi și pe ceilalți sau poți iubi lucrurile care te inspiră.

Fiind obișnuiți să credem mai mult în alții și mai puțin în noi, toată energia și atenția noastră se îndreaptă către exterior, către oamenii care ne fac existența un calvar, care ne împroșcă afecțiuni agonizante, dar nu realizăm asta deoarece suntem închiși într-o bulă, bula care ne face să credem că tot ce ne înconjoară este mai important decât cine suntem noi și ne agățăm de așa numiții „binevoitori” (prieteni).

Cum poți trece peste piedica adâncă în care te-ai închis?

Știu că este greu, știu că uneori ce ai clădit nu este așa cum te așteptai, însă niciodată nu trebuie să te dai bătut. În primul rând, nu lăsa pe nimeni să-și bată joc de tine și de bunătatea ta. Nu lăsa pe nimeni să-ți spună că tu nu poți face față încercărilor, că ai o înfățișare urâtă sau că nu ești bun. Persoana aceea nu este mai presus decât tine și nu va fi niciodată.

Tu trebuie să te accepți așa cum ești, să fii fericit cu ceea ce ai și nu trebuie să asculți răutățile care vin ca niște săgeți spre tine. Învață să-ți oferi atenție și timp, învață să te eliberezi de tot ceea ce nu îți este benefic, ascultă-ți întotdeauna intuiția și corpul.

Nu-ți mai arunca sentimentele ca și cum ar fi obiecte, nu le mai lăsa să fie călcate și nu ți le mai pune la luptă.

Suntem dezamăgiți de ceea ce suntem și de ceea ce simțim pentru că de cele mai multe ori ai senzația că și persoanele de care te atașezi ar face aceleași lucruri pentru tine, când, de fapt, doar tu îți pui totul în neexistența atașamentului celeilalte persoane. În al doilea rând, ființele sunt precum nisipul pe plajă, se pierd printre degete luând cu ei speranțele și promisiunile deșarte. Așadar, totul este trecător, doar tu poți fi veșnic cine vrei tu să fii cu adevărat.

Uită de acești oameni, uită de situațiile muribunde și de falsitate. Senzațiile tale sunt ca o comoară, iar tu ești tezaurul care trebuie cizelat pe zi ce trece cu încredere, frumusețe și emoții, nu cu durerea și amărăciunea creată de existența unor indivizi insignifianți. Ai grijă de tine, iubește-te și apreciază-te, transformă-ți defectele și imperfecțiunile pe care tu le vezi și pe care crezi că le ai în materii prețioase. Evită să te mai subestimezi, evită oamenii care nu merită nici măcar o lacrimă și o vorbă din partea ta, evită să te mai încrezi în ei.

Tu ca om ești un șir de mistere, un templu, iar sufletul tău este sfânt, pur și nu trebuie distrus. Luptă cu toate armele pe care le ai și începe o nouă aventură, aceea spre o nouă viață. Iubirea pentru tine însuți/însăți te poate salva din acest chin. 

Dacă doriți să știți mai multe despre „Ce este omul?”, puteți da click aici.

Loading

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


The reCAPTCHA verification period has expired. Please reload the page.