Marguerite Yourcenar și opera ei unică despre visele sale, „Les Songes et les Sorts” (1938)

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
Marguerite Yourcenar
Foto: commons.wikimedia.org
Publicat în 1938 la editura Grasset, Les Songes et les Sorts de Marguerite Yourcenar se constituie precum un eseu în care autoarea descrie în mod succesiv unele dintre visele sale. Compusă din douăzeci și două de povestiri onirice, această operă, născută din dorința de a povesti „câteva vise care tulbură și alină îndeosebi o ființă care a visat mult”, se dezvăluie a fi precum o confesiune a autoarei față de cititorii săi.

Chiar dacă acest volum a fost pus de-a lungul timpului într-un con de umbră, întrucât el este puțin cunoscut față de alte lucrări ale lui Marguerite Yourcenar, „Les Songes et les Sorts” nu încetează să reprezinte o modalitate de a avea acces la noi lumi și de a experimenta senzații inedite.

Teme, imagini și câteva titluri ale acestor povestiri surprinzătoare

Înfățișând peisaje recurente precum spațiul ecleziastic sau plasând accentul asupra unor imagini repetitive ale unor cadavre, organe smulse, corpuri umane distruse sau ale unor ființe stranii, aceste povestiri onirice oferă cititorului șansa de a se apropia de acest univers interior al naratorului și de a-l descoperi în propria sa intimitate. „Viziunile din catedrală”, „Inimile smulse”, „Cadavrul din râpă”, „Cheile bisericii”, „Bulevardul decapitaților”, „Lumânările din biserică”, „Copilul albastru” sau „Casa femeilor palide” sunt doar câteva titluri ale povestirilor ce tratează aspectele tocmai menționate.

Cu toate că subiectele ar putea părea foarte variate, ele sunt incluse în acest volum pentru a arăta, în fapt, cititorilor că „toate visele […] emană din aceeași ființă, [ele] sunt fațetele aceluiași mare vis”, deci pentru a demonstra că, în ciuda aparentei unități a naratorului și, implicit, chiar și a tuturor indivizilor, psihicul este mereu dispersat, el produce gânduri, imagini și lumi disparate, independente unele de celelalte, complet diferite, creând în același timp o pluralitate de universuri inedite, mereu surprinzătoare și, uneori, chiar de neînțeles.

De asemenea, putem observa că un alt aspect ce se repetă în câteva povești este reprezentat de motivul acvatic ce capătă diverse forme, fie cea a unui iaz, fie a unei bălți, fie chiar cea a oceanului.

Marguerite Yourcenar – Unul dintre visele sale cele mai uimitoare 

Pentru a ne apropia mai bine de acest univers oniric, putem lua ca punct de plecare unul dintre visele cele mai expresive expuse în volum, căci el este scris într-o manieră atât de elegantă și atât de sugestivă încât cititorul poate avea senzația că este el însuși cel care visează. În timpul lecturii poveștii „Apa albastră”, începem, de fapt, să împrumutăm toate senzațiile fizice și toate stările de spirit resimțite de narator, pentru că citind această istorisire, avem senzația că suntem suspendați și noi în imensitatea oceanului, că plonjăm în adâncul său și că plutim către suprafața sa.

Așa cum putem remarca în text, tocmai precum specifică naratorul poveștii, „caracterul unic al acestui vis se datorează probabil acestei senzații de levitație în apă”, căci, în fond, starea de plutire atât de lejeră și de naturală în apă pentru o ființă umană nu poate surveni decât prin intermediul oniricului.

Încercând să interpretăm semnificațiile și implicațiile acestui vis, am putea zice că asistăm la cufundarea naratorului în profunzimile sufletului său, el se adâncește totodată în propriul său inconștient unde se simte „fluid precum aerul dintr-o dimineață de primăvară, transparent precum cristalul cel mai clar” și unde „respiră fără a se sufoca această apă limpede precum vidul și cerul”. De asemenea, înțelegem citind această poveste că este vorba și despre momentele premergătoare trezirii, întrucât după plonjonul în abis, remarcăm plutirea către suprafața oceanului, adică suntem pe cale să ieșim din magia spațiului oniric.

O invitație la a visa făcută de Marguerite Yourcenar 

Visul este mereu ceva unic, irepetabil, magic, dar a avea acces la experiențele onirice ale altcuiva este, într-adevăr, ceva inedit. Les Songes et les Sorts de Marguerite Yourcenar ne invită să ne (s)cufundăm în visele sale prin intermediul lecturii acestui volum și să descoperim noi lumi. Să ne adâncim în profunzimea acestor vise și să începem să plutim apoi către suprafața acestei cărți pe parcurs ce o citim, întocmai cum ni se înfățișează în „Apa albastră”.

[1] Toate citatele au fost preluate din prefața volumului „Les songes et les Sorts”, de Marguerite Yourcenar, Éditions Gallimard, coll. Folio, 1991, 2020 și din conținutul propriu-zis al volumului. Această ediție este extrasă din Essais et mémoires (Bibliothèque de la Pléiade, Éditions Gallimard). Volumul nu a fost tradus în limba română, însă titlul său s-ar putea traduce prin „Visele și întâmplările”.

Dacă v-a placăt articolul despre Marguerite Yourcenar și sunteți interesați de literatură, vă invităm să consulați și alte articole pe acest subiect.

Marguerite Yourcenar  Marguerite Yourcenar 

 260 total views,  2 views today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *