Școala și istoria ei prezentată din 5 perspective diferite

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
scoala, istoria scolii, teacher, learning, school-4784917.jpg
Fotografie: pixabay.com
Istoria școlii este una foarte interesantă. Școala este punctul de referință al educației fiecăruia, e cunoaștere, e bucuria de a descoperi, e locul în care creștem și ne transformăm, e acea emoție plăcută de care ne amintim mereu. Fiecare are o școală a lui, unii doar în suflet ca o flacără vie. Toți asociem școala cu educația și luna septembrie cu începutul școlii, dar nimeni nu se întreabă cine a inventat școala.

         

1. Grecia Antică

Istoria școlii începe în Grecia Antică. La vremea aceea, instituția de învățământ purta numele de akademia; termenul a fost folosit de Platon, unul dintre cei mai mari filozofi greci, primul care oferea lecții în jurul anului 385 î.Hr. Mai târziu, Aristotel a înființat o școală numită liceu, care era un alt gimnaziu public. Filozofii greci obișnuiau să le vorbească discipolilor lor despre orice, la întâmplare, în aer liber. 

Grecia Antică avea două sisteme diferite de învățământ. Modelul educației spartane punea accentul pe educația fizică, cea intelectuală fiind minimă și consta în câteva noțiuni de scris, citit, aritmetică și muzică. După modelul educației ateniene, părinții erau obligați să-și trimită băieții la școală când împlineau 7 ani.  Statul stabilea prin lege orele care erau predate chiar dacă școlile erau private. Școala elementară avea trei domenii: gramatică, gimnastică și muzică. Lecțiile erau predate în casa profesorului, elevul fiind învățat să scrie și să citească pe tăblițe.

       

2. Imperiul Bizantin

Sistemul școlar comun, cel mai apropiat de școala de astăzi, a fost realizat de Imperiul Bizantin în jurul anului 425. Căderea Imperiului Bizantin din 1453 a dus și la căderea sistemului de educație. Ideea de a-i învăța pe urmași a fost preluată de bizantini de la greci, însă aceștia au pus bazele unui sistem permanent și bine stabilit deoarece dezbăteau mai multe subiecte, precum matematică, limba maternă, filozofie, religie sau istorie, într-un cadru organizat. De aceea ei sunt considerați inventatorii școlii.

Învățământul elementar și mediu era accesibil băieților care proveneau din familii cu stare materială bună, care își permiteau să plătească profesorii din școlile particulare. Fetele au avut acces la învățământ abia din secolul al XII-lea. După absolvirea școlii de nivel mediu, tinerii se puteau înscrie la Universitatea din Constantinopol sau la altă școală Superioară de Stat din orașele Imperiului.

   

 3. Islamul

Altă cultură care a contribuit la dezvoltarea sistemului școlar a fost islamul, care a pus accentul pe un mod sistematic de predare și răspândire a cunoștințelor. La început, școala se desfășura în  moschee și erau îmbinate activitățile religioase cu cele educaționale. Mai târziu, în secolul al IX-lea, s-a introdus Madrasa, o clădire independentă de moschee, care avea rol educativ.

De-a lungul timpului, pe lângă moschei și madrase au fost înființate și alte instituții care au adus un aport suplimentar învățământului. Aceste instituții erau bibliotecile publice și universitățile. Cea mai veche universitate din lume a fost Universitatea Al-Qarawiyyin din Fès Maroc, fondată în anul 859. De la arabi provine sistemul de numerație și de notare a cifrelor utilizat aproape în întreaga lume și virgula în scrierea fracțiilor zecimale.

   

4. Europa

Școala obligatorie a devenit comună în anumite părți din Europa, în secolul al XVIII-lea. În Danemarca și Norvegia, școala a devenit obligatorie cu scopul de a-i ajuta pe oamenii de rând să dobândească cunoștințe noi. În Europa se găsesc cele mai prestigioase școli la nivel mondial. Marea Britanie este țara cu cel mai bun sistem de învățământ din Europa și din lume. Modul de predare solicită participarea activă la lecții a elevilor. Învățământul este obligatoriu, iar cel de stat este gratuit pentru copiii cu vârste între 5 și 16 ani.

Alte țări care folosesc sisteme de educație moderne sunt: 
  • Olanda: alfabetizarea este de aproape 100%, predarea se face pe subiecte, iar accentul se pune pe proiecte în echipă și prezentări
  • Suedia: copiii sunt încurajați să fie activi atât la școală cât și în viața socială
  • Franța: are un sistem de învățământ similar cu cel din România în privința structurii. Notarea este de la 0 la 20.
  • Cel mai modern sistem de învățământ din lume este considerat cel din Danemarca, cursurile sunt relaxante și libere.

 

5. Școala  românească

Școala românească are câteva sute de ani în spate; de-a lungul anilor, sistemul educațional a experimentat mai multe modele. Prima școală superioară în limba română a fost înființată în anul 1657 la Făgăraș de către  Zsuzsanna Lorántffy. Înainte de 1800 au existat unele încercări ale unor domni, principi sau conducători religioși de a înființa o serie de instituții cu rol educațional, acestea fiind foarte puține și fără mari realizări. Pe lângă educația de natură religioasă, tinerii primeau și noțiuni de educație științifică elementară.

Perioada medievală, încheiată la 1821, din păcate, a fost caracterizată de un interes scăzut din partea clasei conducătoare a formațiunilor statale pentru crearea de școli și academii pentru educarea tineretului. În această perioadă populația formațiunilor statale românești a fost analfabetă aproape în totalitate. Cea mai mare reformă a învățământului a avut loc în secolul al XIX-lea, când au fost înființate școlile elementare, gimnaziile, colegiile, pensioanele și universitățile. Au apărut și o serie de legi de organizare și funcționare a acestui sistem.

Reforma învățământului românesc a început în perioada domniei lui Cuza, care aprobă prima lege a Instrucțiunii Publice, prin care reglementa organizarea și funcționarea sistemului educațional și astfel s-a generalizat învățământul obligatoriu de patru clase, un lucru rar în Europa acelor vremuri. După Marea Unire, învățământul românesc a întâmpinat multe dificultăți din cauza sistemelor diferite de învățământ din Bucovina, Transilvania și Basarabia, unde influența austriacă, ungară și rusească și-au imprimat valorile.

Odată cu instalarea regimului comunist, sistemul educațional liberal a fost înlocuit cu modelul sovietic, care punea accentul pe ideologie și îndoctrinare în masă. S-a reușit eliminarea analfabetismului, învățământul devenind obligatoriu și gratuit până la nivelul liceal sau profesional.

Școala românească a preluat mai multe modele de la școlile din Europa. În perioada interbelică s-a inspirat după modelul Școlii Franceze, cu orientare spre literatură, istorie și filozofie. Între anii 1930-1944, a preluat modelul Școlii Germane, care punea accentul pe domeniul tehnic, iar după cel de-al II-lea Război Mondial  s-a inspirat după modelul Școlii Sovietice. După anul 1990, învățământul românesc a trecut printr-un continuu proces de reorganizare. În prezent, sistemul nostru educațional este un hibrid, între Școlile Americane și Școlile Englezești, cu orientare spre cercetare.

 

Nu învățăm pentru școală, ci pentru viață, afirma Seneca, iar Aristotel spunea despre educație: Rădăcinile educației sunt amare, însă roadele sale sunt dulci. Deși cele două citate au fost spuse acum mai bine de 2000 de ani, continuă să fie de actualitate.

 

Surse: 

     

Pentru a rămâne în acceași atmosferă a emoțiilor pe care le produce fiecare început de școală, vă recomand să citiți acest articol. 

 

 327 total views,  4 views today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *