3 mituri din folclorul românesc potrivite pentru Halloween

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
folklore roumain
Fotografie: pixabay.com

Folclorul românesc și Halloween-ul au mai multe în comun decat am crede. Halloween este o sărbătoare împrumutată din țările occidentale, care a fost totuși popularizată pretutindeni, inclusiv în România, fiind adesea asociată cu numeroasele seriale și filme horror americane consumate la nivel global. Însă există și în folclorul românesc câteva mituri care se potrivesc perfect cu atmosfera specifică acestei sărbători.

Imaginează-ți că ești la un foc de tabără în noaptea de 31 octombrie și cineva se pregătește să spună o poveste de groază. Zgribulit și cu mânecile strânse bine între degete ca să nu înghețe, te gândești că iar o să auzi povestea unui spirit care bântuie pădurea de la doi kilometri depărtare sau a vreunui vampir care e pe aceeași stradă cu blocul unde locuiești.

Totuși, auzi vocea povestitorului și, spre surprinderea ta, parcă recunoști povestea. Nu este vorba de fantome și nici de vampiri de data aceasta, ci despre o poveste vag familiară. Fie că ai mai auzit-o prin basme sau de la bunici, un singur lucru îl știi cu certitudine. Este o poveste ce ne aparține tuturor.

Iată 3 astfel de mituri din folclorul românesc:

1. Ielele – zânele din folclorul românesc

Folclorul românesc este extrem de bogat în mituri și legende fantastice, însă una dintre aceste născociri fabuloase reprezintă legenda ielelor.

Legenda ielelor, asemănate cu nimfele sau cu zânele din basme, are origini neclare, însă pe cât de fermecătoare, pe atât de înfricoșătoare par a fi aceste făpturi. Se spune că ele cutreieră pădurile doar în grupuri de trei, șase sau nouă și că frumusețea și vocea lor dulce îl poate seduce chiar și pe cel mai puternic dintre bărbați, făcându-l să-și piardă mințile și să intre în horă cu ele, un dans veșnic care îi va aduce moartea.

Câteva obiceiuri din folclorul românesc au apărut din teama pe care mitul ielelor a născut-o în sufletul predecesorilor noștri. Spre exemplu, se credea că odată ce ielele beau dintr-un anumit izvor, acea apă avea să fie blestemată pentru totdeauna, de aceea oamenii erau atenți să își acopere mereu fântânile.

Legenda ielelor se regăsește în popor sub forma mai multor variante, drept urmare nu se știe dacă aceste făpturi mitice sunt malefice sau nu, însă întocmai incertitudinea care le înconjoară este motivul pentru care vor rămâne întotdeauna unele dintre cele mai înfiorătoare creaturi din folclorul românesc.

 

2. Strigoii – hibrizii vârcolacilor și ai vampirilor din folclorul românesc

Strigoii sunt asemănători cu vampirii occidentali și cu vârcolacii, fiind supranumiți în popor și „moroi”. Aceste făpturi se împart în două categorii: strigoii morți și strigoii vii. Cei dintâi reprezintă sufletele oamenilor blocați la granița dintre Viață și Moarte, pe când cei din urmă sunt bebelușii născuți cu anumite caracteristici fizice considerate în popor ca fiind „semne ale Necuratului”. Înfățișarea unui strigoi se aseamănă mai mult cu cea a unui zombie, deși unele variante din folclorul românesc spun că strigoii pot avea și înfățișare umană.

Modul prin care oamenii scăpau de aceste creaturi implica numeroase descântece și ritualuri, printre care se număra și înfigerea unor obiecte ascuțite și înroșite în foc în pieptul strigoiului sau smulgerea și arderea inimii. Sună cunoscut? Poate că strigoii din folclorul românesc au mai multe lucruri în comun cu vampirii și vârcolacii occidentali decât ar părea la prima vedere. Cu toate acestea, descântecele și ritualurile specifice sunt probabil diferența cea mai mare, dar și partea care provoacă cea mai multă teamă. Motivul este întocmai misterul care întrepătrunde întotdeauna acest tip de practici ce amintesc de divin și de profan, de spiritualitate și de păgânism.

 

3. Baba Cloanța – vrăjitoarea cea rea din folclorul românesc

Majoritatea dintre noi i-am auzit numele când eram mici, poate în glume sau poate în vorbele părinților când încercau să ne oprească din a mai face prostii, amintind-o pe Baba Cloanța care fură copiii neastâmpărați. Aceasta apare în nenumărate legende și mituri de pretutindeni, iar originile sale nu își au rădăcini doar în folclorul românesc.

Cu toate acestea, Baba Cloanța se regăsește aproape întotdeauna în basmele noastre sub forma unei femei bătrâne, cu o înfățișare oribilă, întruchipând adesea o vrăjitoare prietenă cu Necuratul. Supranumită în folclorul românesc și Baba Oarba sau Baba Harca, în funcție de regiunea țării de unde a apărut legenda sau basmul. Personajul este asociat adesea cu practici magice malefice și cu spiritele întoarse din morți, astfel că vrăjitoarele occidentale pălesc în comparație cu poveștile și legendele despre Baba Cloanța.

 

Este evident că folclorul românesc este bogat în tradiții și obiceiuri născute din mituri și legende cunoscute și povestite chiar și în ziua de azi. Basmele pentru copii capătă însemnătăți complet diferite odată ce înaintăm în vârstă.

Și poate că românii nu sărbătoresc Halloween-ul în același mod ca americanii, însă asta nu înseamnă că nu avem propriile noastre povești cu fantome care să provoace fiori pe șira spinării oricui se încumetă să le asculte.  

Citește și: „Ce este omul?” – o încercare absurdă de a-l rezuma într-un articol

Surse:

 

 165 total views,  1 views today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *