Traducere: Irina T.

Au trecut 94 de ani de la nașterea lui Gabriel García Márquez, laureat al Premiului Nobel, reprezentant al realismului magic și, fără îndoială, unul dintre cei mai mari și cei mai buni scriitori din America Latină. Opera sa tratează teme variate care pictează, împletesc imaginea realității latino-americane. Printre creațiile literare ale lui García Márquez, amintim astăzi cinci opere care trebuie citite fără doar și poate.

😷💕1. Dragostea în vremea holerei (El amor en los tiempos del cólera) – Gabriel García Márquez 💕😷

Inspirat parțial din povestea de dragoste a propriilor săi părinți, „Dragostea în vremea holerei” ne conduce prin întreaga viață a protagoniștilor săi și prin complexitatea sentimentelor acestora. Dragostea dintre Florentino Ariza și Fermina Daza este întreruptă în tinerețe și aceasta acceptă căsătoria cu medicul Juvenal Urbino, dar sentimentele lui Florentino nu mor.

Această carte, adaptată într-un film în 2007, ne face să medităm la trecerea timpului, la moarte, la pasiune și iubirea de sine. Titlul are o dublă semnificație, referindu-se la holeră ca pasiune, dar și la holeră ca boală, pe care doctorul Juvenal Urbino are atât de mult interes să o eradice.

🙍2. Povestea târfelor mele triste (Memoria de mis putas tristes) – Gabriel García Márquez🙍

Publicată în 2004, Povestea târfelor mele triste („Memoria de mis putas tristes”) se remarcă de celelalte cărți ale lui García Márquez datorită naturii sale controversate. Naratorul fără nume al acestei istorii este un jurnalist care își dăruiește la împlinirea vârstei de 90 de ani o noapte cu o tânără damă de companie, încă o copilă, încă virgină. Această ciudată aventură îl schimbă profund: acest om, care până atunci nu realizase mare lucru, nici în dragoste, nici profesional, reușește să descopere noi oportunități. Ca ultim roman al autorului, această disputată carte este marele sfârșit al operei lui García Márquez.

🪖3. Colonelului n-are cine să-i scrie (El coronel no tiene quien le escriba) – Gabriel García Márquez 🪖

Această poveste pictează, începând cu titlul, o imagine de mare singurătate. În memoriile sale, A trăi pentru a-ți povesti viața (“Vivir para contarla”), García Márquez recunoaște că această poveste a fost inspirată de bunicul său; colonelul pensionar își așteaptă în fiecare zi pensia, promisă cu 15 ani mai devreme, la fel ca bunicul autorului, tot colonel, care a sfârșit prin a nu primi niciodată banii promiși. Povestea nu aparține realismului magic, ca multe dintre lucrările sale; în schimb, relatează o viață prea obișnuită: colonelul și soția sa locuiesc într-un mic sat, sub legea marțială; și-au pierdut copilul și luptă împotriva sărăciei.

Este o poveste care tratează corupția și cenzura epocii în care se petrece acțiunea: Violența (La Violencia) (numele perioadei istorice din Columbia, între 1925 și 1958, în care au avut loc confruntări armate între susținătorii ai Partidului Liberal și Partidului Conservator care, fără a fi declarat un război civil, s-a caracterizat prin fapte extrem de violent precum crime, atacuri, persecuții, masacre, distrugerea de  proprietăți private și terorism din cauza apartenenței politice), cei zece ani de război civil din Columbia, în anii ’50.

Colonelul și soția sa nu au nume. Acest lucru creează nu doar imaginea nesemnificativului sătean în marea Columbie din acele vremuri, dar îi face și istoria universală: colonelul este, la urma urmei, oricine a trăit în acele vremuri de mari chinuri.

👨‍👩‍👧‍👦4. Un veac de singurătate (Cien años de soledad) – Gabriel García Márquez 👨‍👩‍👧‍👦

Una dintre cele mai cunoscute cărți ale lui Gabriel GarcíaMárquez, „Un veac de singurătate” (Cien años de soledad) este o lucrare reprezentativă pentru boom-ul literaturii latino-americane din anii ’60 – ’70. Exemplu al realismului magic, ce caracterizează literatura lui García Márquez, se prezintă povestea a șapte generații din familia Buendía. „Un veac de singurătate” reușește să creeze un microunivers, în prin plan fiind satul Macondo, de la crearea acestuia, de-a lungul existenței sale, odată cu războiul civil prin care trece, dictatura militară, modernizarea, exploatarea și masacrul, epidemiile și catastrofele naturale la care este supus, până la ultimele sale zile, caracterizat printr-o singurătate cruntă și, în final, sfârșitul acestuia.

În povestea satului Macondo, García Márquez pictează istoria și identitatea țării sale natale, care se reflectă în întreaga America Latină. „Un veac de singurătate” evidențiază uitarea, memoria și moștenirea; manipularea istoriei și inevitabilul cinism cu care temerile care ne obsedează cel mai mult ajung să devină realitate.

🕵️‍♂️5. Cronica unei morți anunțate (Crónica de una muerte anunciada) – Gabriel García Márquez🕵️‍♂️

Acest roman polițist, scris în stil jurnalistic și publicat în 1981, ne dezvăluie încă de la început circumstanțele morții lui Santiago Nasar. Cu toate acestea, mai rămân câteva detalii despre crimă care alimentează misterul.

Cartea este scrisă ca o reconstrucție a cazului, povestită la 27 de ani de la crimă, pentru un prieten de-a lui Santiago și a fost inspirată dintr-un caz real, care s-a întâmplat în Sucre, Columbia, în 1951. „Cronica unei morți anunțate” vorbește despre onoare, despre violența prezentă în multe sfere ale vieții și despre granița fragilă dintre soartă și coincidență, ce îl conduc pe Santiago la moarte.

Citește acest articol în spaniolă, AICI.

Citește acest articol în franceză, AICI.

Surse:

• https://www.complete-review.com/reviews/garciamg/
• https://en.wikipedia.org/wiki/
• https://www.culturagenial.com/es/
• https://es.wikipedia.org/wiki/
• https://en.wikipedia.org/wiki/

Citește și: 7 cărți de Nobel care merită citite