Istoria părului bărbaților și curiozități despre evoluția frizurilor

Share on facebook
Facebook
Share on google
Google+
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest
histoire des cheveux, barbati, cabello, istoria părului
Pixabay.com

Istoria părului nu este un subiect abordat des. Părul lung, atât la bărbați cât și la femei, în antichitate, avea o însemnătate mistică. Obișnuia să se creadă că puterea vrăjitoarelor se afla în părul acestora, motiv pentru care li se tăia părul înainte de a fi arse pe rug. De altfel, era considerat un simbol al masculinității și al virilității, mai ales la războinici.

Istoria părului în epoca medievală

În epoca medievală, în anumite zone din Europa, părul lung era purtat doar de cei din înalta societate. Întreținerea unui păr mai lung cerea posibilități materiale, stilizarea lui periodică, îngrijire. Dacă nu aveai bani, nu exista nicio șansă să îți păstrezi igiena capilară la standarde înalte. Întreținerea părului era și mai scumpă dacă, din nefericire, nu erai prea înzestrat de la natură cu un păr bogat. Pe la 1500 a apărut și primul leac pentru creșterea părului. Un medic susținea că a descoperit o rețetă împotriva căderii părului folosind melci fierți, ulei de măsline, șofran, săpun și miere

Un obicei străvechi

Felul în care bărbații și-au purtat podoaba capilară pe parcursul istoriei a fost puternic influențat de aspectele politico-militare și culturale. De la amerindieni la greci și de la vikingi la samurai, părul lung în rândul bărbaților avea o importanță deosebită. Să ne amintim că samuraii recurgeau la gestul extrem de a-și tăia coada care, pentru ei, era un simbol al onoarei. La popoarele amerindiene exista credința că părul lung îi conecta cu universul, considerau părul ca fiind un fel de prelungire a sufletelor lor. Așadar, istoria părului ascunde multe curiozități.

În Dacia și Principatele Române

Bărbații daci obișnuiau și ei, ca multe alte popoare, să poarte părul lung, până când căpeteniile au început să urmeze modelul roman al părului scurt. Astăzi, se speculează că era vorba despre îmbunătățirea prestației războinicilor romani pe câmpul de luptă, lipsit de constrângeri și de teamă că vei fi tras de păr de către inamic. Mai târziu, în Principatele Române au existat tot felul de influențe în privința modei purtării părului la bărbați. Fiecare zonă a țării, în funcție de granița cu vecinii, preluau anumite obiceiuri. Ca de exemplu, exista moda turbanelor la nobilii maghiari, în timp ce tunsoarea era complet lipsită de importanță, părul fiind foarte scurt pe sub turbanele lor.

Egiptul antic – 1300 î.Hr

Istoria părului la Egipteni este și ea interesantă. Aceștia își rădeau părul, atât femeile cât și bărbații, dar obișnuiau să poarte peruci. Istoricii consideră că aceste obiceiuri erau influențate de cultura lor și credința în zei, dar cu siguranță că pediculoza exista și în acele vremuri, iar popoarele antice sunt cunoscute pentru importanța pe care o dădeau aspectului fizic și igienei. 

De la tradiție și simbol al masculinității la civilizație 

Istoria părului a fost schimbată de cursul vieții și al conflictelor. Odată cu războaiele și bolile cauzate de păduchi, tunderea părului a devenit ceva obișnuit și mai mult decât necesar. Astfel, importanța deosebită a părului lung și-a pierdut atât valoarea, cât și semnificația. Începând cu secolele XV – XVI, bărbații cu păr lung și cu barbă erau considerați barbari sau sălbatici.

 

 

Acest lucru era întâlnit în special la popoarele băștinașe, fapt care nu era pur și simplu trecut cu vederea. Țarul Petru Cel Mare al Rusiei, cu patru secole în urmă, în încercarea lui de a cizela și de a moderniza poporul după modelul european,  a introdus o „taxă pe barbă” de 100 de ruble. Prin această decizie forța bărbații ruși să renunțe la barba lungă și deasă, lucru dificil pentru ei, întrucât îi obliga să renunțe la o parte importantă din cultura și tradiția lor. Tăierea bărbii era considerată un păcat

Războaiele mondiale și considerentele politice

Cu siguranță că cel ce a dat startul acestui obicei de a tunde părul scurt a fost însuși Iulius Cezar, dar în acea eră se renunțase la pletele lungi din motive practice, de apărare și eficiență pe câmpul de luptă. Însă, în perioada antebelică, interbelică și postbelică, obligația de a purta părul tuns scurt era din motive de igienă, prin prisma bolilor cauzate de păduchi, dar era și o formă de a domina populația în perioada comunistă.

Orice bărbat care purta părul lung în acea perioadă era umilit, bătut și arestat. Cu toate acestea, în anii ‘70 și ‘80 au existat cele mai odioase tunsori în rândul bărbaților, am putea spune, din întreaga istorie a umanității. Aceasta ar fi o pagină din istoria părului pe care am dori să o ștergem, nu?

În zilele noastre

Astăzi, nimeni nu ar mai pune la îndoială sexualitatea unui bărbat în funcție de lungimea părului său. Slavă Domnului că există Jason Momoa și alții ca el! Din nefericire, reprezentantele sexului frumos sunt adesea eclipsate de frumusețea podoabelor capilare bărbătești, dar nu putem decât să ne bucurăm pentru că, în sfârșit, trăim într-o eră în care lungimea părului nu mai contează atât de mult. Așadar, chiar și astăzi, istoria părului încă mai este scrisă.

Citește aici despre Sultanatul Femeilor8 femei ce au scris istorie în Imperiul Otoman!

Surse:

 442 total views,  1 views today

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *