Regina Elisabeta a II-a. Viața celui mai longeviv monarh al Marii Britanii (21 aprilie 1926

Regina Elisabeta a II-a. Viața celui mai longeviv monarh al Marii Britanii (21 aprilie 1926 – 8 septembrie 2022)

Autor: Andreea Ungheanu

Începând de la poveștile personale atât de dezbătute în presa de atunci până la subiectele politice, Regina Elisabeta a II-a a fost şi va rămâne un simbol feminin de necontestat. Personalitate marcantă a Marii Britanii, Regina Elisabeta a II-a şi-a servit ţara şi poporul cu o dedicare şi o implicare care vor dăinui peste timp şi oameni.

Regina Elisabeta în copilărie

Regina Elisabeta a II-a s-a născut pe 21 aprilie 1926 la conacul Mayfair, în timpul domniei lui George al V-lea, bunicul acesteia. Numele complet al suveranei este Elizabeth Alexandra Mary, primit în onoarea mamei ei, Elizabeth Bowes-Lyon.

În anul 1936 moare Regele George, după două decenii de domnie şi o iubire foarte mare pentru nepoata lui. Tronul este preluat de Edward al VIII-lea, dar în numele iubirii pentru Wallis Simpson, acesta a abdicat, lăsând-i loc fratelui său, George al VI-lea, care îi acordă titlul de Duce de Windsor. Povestea ducelui cu domnişoara Simpson este văzută ca una dintre cele mai mari poveşti de iubire ale secolului al XX-lea. Fratele lui este încoronat în mai 1937.

Următorul la tron este Henric, dar acesta refuză rolul de moştenitor în favoarea printesei Elisabeta, care avea atunci vârsta de 11 ani. Aşa cum se cuvine unei viitoare suverane, Regina Elisabeta a studiat ştiinţele umaniste şi exacte, dar a oferit o mai mare atenţie dreptului, educaţie pe care a primit-o în încăperile palatului. Limba franceză a fost o limbă pe care a învăţat-o singură şi de care era foarte mândră.

Prințesa Elisabeta şi-a făcut prima apariţie la radio în anul 1940, pe când avea doar treisprezece ani, la Palatul Buckingham, unde a sprijinit copiii afectaţi de dezastrele naziste. Aceasta a impresionat poporul britanic şi s-a făcut apreciată chiar şi de cei mai mari critici ai coroanei prin cuvintele sincere şi pline de speranţă.

În anul 1943, prinţesa preia funcţia de consilier. Contrar tradiţiilor populare, ea nu a servit în armată, ci a ajuns în unitatea de autoapărare pentru femei, unde a învățat să conducă o ambulanţă, fiind un exemplu pentru toate femeile din Marea Britanie. De ziua ei, în 1947, a vorbit din nou la radio, asigurând britanicii că întreaga ei viaţă va fi dedicată Marii Britanii. Se căsătorește, în acelaşi an, cu prinţul Filip al Greciei și Danemarcei.

Sănătatea tatălui şi prognosticul nefavorabil au făcut-o pe viitoarea regină să fie prezentă în mod constant în timpul recepţiilor oficiale, întâlnirilor şi negocierilor. În 1951, neoficial, prinţesa Elisabeta preia atribuţiile monarhului.

Află mai multe despre Elisabeta I și Anne Boleyn, două simboluri feminine ale monarhiei britanice care au rămas în istorie!

Încoronarea Reginei Elisabeta a II-a

O relatare însemnată a începerii drumului regal este aceea când prinţesa, împreună cu soţul ei, se aflau în Kenya, unde se bucurau de câteva zile la Hotelul Tree Tops, situat printre ramurile unui arbore secular, şi unde au aflat de vestea morţii lui George al VI-lea. Pe data de 7 februarie 1952, în cartea de înregistrare a oaspeţilor hotelului, a apărut o observaţie că, pentru prima dată în paginile istoriei, o prinţesă s-a cățărat într-un copac, dar când a coborât din el a fost regină.

Pe data de 2 iunie 1953 are loc, în vechea catedrală Westminster Abbey, încoronarea tinerei regine. Ceremonia a fost difuzată la televiziunea naţională britanică. Milioane de britanici au urmărit în cele mai mici detalii acest eveniment.

O rochie cu probleme

În 1953, la un an după moartea regelui George al VI-lea, Regina Elisabeta a II-a îl desemna pe Norman Hartnell creatorul rochiei pentru încoronare. Numărul variantelor pentru această rochie a fost, cu siguranţă, de peste 25 de încercări. În final, ultima variantă aprobată în prezenţa reginei avea un guler modern şi era realizată din bucăți de mătase.

A fost decorată cu emblemele naționale ale Marii Britanii și ale țărilor din Commonwealth: trandafiri englezi, frunze de arțar canadian și trifoi irlandez, precum și alte culori care au un caracter simbolic. Într-o trăsură aurie, trasă de opt cai, regina, împreună cu soțul ei, se îndreaptă către Westminster Abbey, unde urma să aibă loc slujba de nuntă pentru încoronare.

Citește și despre Prințesa Diana și Prințul Philip, alte două figuri marcante ale Casei Regale Britanice!

Viaţa personală a reginei Elisabeta a II-a

Întâlnirea cu prinţul Filip are loc la o petrecere de ceai din Dartmoor în anul 1937. Tânăra prinţesă, în vârstă de treisprezece ani, nu şi-a putut lua ochii de la acesta, deşi el nu a observat-o imediat. Dupa ce recepţia s-a terminat, Elisabeta s-a închis în cameră şi i-a scris o scrisoare prinţului.

Scrisorile de prietenie s-au transformat în dragoste, dar această întâmplare nu a fost aprobată de regele George, deoarece nu agrea prietenia tatălui prinţului, prinţul Andrei al Greciei, cu conducătorul nazist Adolf Hitler. Pe lângă acest aspect, prinţul Filip era şi sărac, dar în afară de dragostea pentru tânără, titlu şi sângele albastru, nu mai deţinea nimic.

La începutul anului 1940, Elisabeta și Filip se logodesc în secret, iar regele este nevoit să accepte și să permită o căsătorie care era destinată să fie una dintre cele mai fericite și mai lungi din istoria modernă. Relaţia dintre Regina Elisabeta şi Ducele Filip este considerată ca fiind cea mai longevivă şi mai exemplară dragoste din secolul modernităţii.

În 1948, Regina Elisabeta dă naştere primul lor copil, Prinţul Charles. După el, a urmat Prinţesa Anna, care s-a născut doi ani mai târziu. Al treilea copil, Prinţul Andrew, s-a născut în 1960. Prinţul Edward, mezinul familiei regale, s-a născut în anul 1964. Încă din tinerețe, principalele hobby-uri ale Reginei erau călăria și creșterea câinilor.

De-a lungul domniei sale, regina este criticată sau apreciată de publicul larg şi de diferitele surse mass-media. Cu toate că aceste situaţii au creat atât reacţii pozitive cât și negative, Regina Elisabeta a II-a reuşește să menţină impecabilă emblema monarhiei britanice. Este un exemplu de bunătate, cinste şi longevitate.

Dacă ți-a plăcut acest articol despre Regina Elisabeta a II-a, citește și: