În tumultoasa istorie a României, Mihai Viteazul rămâne cunoscut drept întâiul unificator al țării, ca promotorul unirii Principatelor Române.
La 27 mai 1600, Mihai Viteazul se autointitulează „voievod și domn a toată Țara Românească și al Ardealului și al Țării Moldovei”. Urmează-mă în această călătorie în timp pentru a afla ce a condus spre realizarea unui pas atât de important pentru istoria românilor.
Cine a fost Mihai Viteazul?
Este bine cunoscut faptul că Mihai Viteazul a fost voievod al Țării Românești. Provine dintr-o familie de vază, fiind fiul postum al domnului Țării Românești Pătrașcu cel Bun (1554-1557) și nepot al lui Iane Cantacuzino, postelnic și vistiernic în Moldova și mare ban în Țara Românească. Cu toate acestea, ascensiunea lui spre domnie nu a fost tocmai ușoară. Toată ființa îi era mânată de chemarea străbunilor cu obârșii domnești și tâmplele sale pulsau sub dorințele arzătoare de a guverna țara cu folos.
Era un lucru știut că românii aveau un rol crucial în zona balcanică, întrucât erau priviți ca eliberatori. Conștientizând responsabilitatea ce o poartă, Mihai începe de timpuriu să strângă bani pentru a putea cumpăra sprijinul demnitarilor Porții mai târziu. Se căsătorește cu nepoata banului de Dobromir, Stanca, iar odată cu această alianță avantajoasă dobândește câteva sate și pământuri care îi aduc un anumit prestigiu important pentru avansarea sa.
A doua jumătate a secolului al XVI-lea este marcată de apăsătoarea dominație otomană care acaparează teritorii însemnate din Țara Românească și Moldova. Mihai Viteazul vede oportunitatea de a căuta sprijinul Porții și de a-l înlătura de la domnie pe rivalul său, Alexandru cel Rău, voievod succesor al lui Alexandru Lăpușneanu și cu aceeași meteahnă sângeroasă de a lichida cu prea mare ușurință boierii.
Își asumă plata unor sume inimaginabile în schimbul obținerii tronului în Țara Românească. Revenit în țară, întâmpină rezistența lui Alexandru cel Rău și a aliaților lui. Teritoriul era amenințat în mod direct de expansiunea otomană, iar situația era gravă. Astfel că, Mihai Viteazul preia inițiativa și adună toată boierimea pentru a salva creștinii de asupritori. Reușește să ia tronul Valahiei în 1593.
Cele mai semnificative bătălii purtate de Mihai Viteazul
Trebuie menționat că, în vederea asigurării reușitei în luptă, Mihai Viteazul aderă la Liga Sfântă, o alianță antiotomană formată din Imperiul Romano-German, Statul Papal, Spania și Țara Românească, alăturându-se ulterior Moldova și Transilvania. Începe astfel campania antiotomană, recunoscută drept Războiul cel lung. În 1593, tensiunile dintre austrieci și otomani conduc la izbucnirea conflictului.
⚔️ Călugăreni ⚔️
În august 1595 are loc bătălia de la Călugăreni. Mihai încearcă în zadar să oprească trecerea armatei otomane la nord de Dunăre și este nevoit să aplice o tactică diferită. Îi așteaptă pe inamici într-un punct strategic, în apropierea mlaștinilor Neajlovului.
Lupta nu era echilibrată, oastea română (15.000 ostași) fiind cu mult depășită numeric de trupele otomane. Cu toate acestea, Mihai Viteazul obține o victorie temporară, retrăgându-se ulterior în Transilvania pentru a aștepta sprijinul aliaților.
⚔️ Șelimbăr ⚔️
Pe fondul abdicării lui Sigismund Bathory, principe transilvănean, vine la putere cardinalul Andrei Bathory, adept al păcii cu otomanii. Văzând tendințele noului conducător, Mihai decide să-l înlăture. În 1599 se desfășoară lupta de la Șelimbăr, soldată cu victoria lui Mihai și decapitarea lui Andrei Bathory. Voievodul devine stăpân al Transilvaniei, guvernând în numele împăratului german Rudolf.
⚔️ Mirăslău ⚔️
Obținerea puterii în Transilvania a adus și nemulțumirea nobilimii transilvănene care s-a revoltat împotriva lui Mihai. Voievodul a avut de înfruntat nobilimea aliată cu generalul Basta, însumând un colectiv de 18.000 de soldați. Deși efectivul armatei lui Mihai era aproape dublu, acesta nu a putut evita capcanele puse la cale de dușman și a pierdut Transilvania.
Contextul istoric al unirii lui Mihai Viteazul
Ultimul pas pe care Mihai trebuia să-l facă pentru a diminua opoziția era să-l înlăture pe voievodul Moldovei, Ieremia Movilă. Așadar, în primăvara anului 1600, trupele lui Mihai atacă Moldova din trei părți: Oituz, Câmpulung și Milcov. Se întâmplă un lucru neașteptat: ostașii moldoveni trec de partea lui Mihai Viteazul, asigurând astfel victoria acestuia. Voievodul ajunge la apogeul puterii sale și se proclamă:
„Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țării Moldovei.”
Este prima oară în istoria țării când un voievod apare în documentele oficiale ca domnitor a celor trei principate. Mihai Viteazul rămâne o personalitate aparte în istoria românilor, învăluită în onoarea titulaturii de erou și prim unificator. Nicolae Iorga afirma că de la 1600 „nici un român n-a mai putut gândi Unirea fără uriașa lui personalitate, fără paloșul sau securea lui ridicată spre cerul dreptății, fără chipul lui de curată și desăvârșită poezie”.
Consecințele unirii lui Mihai Viteazul
Reușita și bucuria adusă de aceasta au fost însă temporare. În plan intern, Mihai Viteazul adusese poporul mai aproape de visul sfios ce zăcea așternut în sufletele lor: unirea. Pe plan extern, puterea câștigată îi adusese mulți dușmani.
Îl dezavantaja și situația financiară care nu-i permitea să păstreze trupele de mercenari necesare pentru a stabili un echilibru în luptă. Apar sabotaje, se implică polonezii care îl readuc pe Ieremia Movilă la domnia Moldovei și care vor să-l pună pe Simion Movilă domn în Țara Românească. Mihai este forțat să plece în exil spre Viena și apoi la Praga.
Văzând că situația din țară pare să se întoarcă în favoarea sa, Mihai Viteazul decide să revină. Nu se aștepta la întâmplarea tragică ce avea să i se întâmple. În 1601, la comanda generalului Basta, un detașament de 300 de soldați îl întâmpină pe voievod la Câmpia Turzii și, pentru că a refuzat să se predea, îl ucid și decapitează. Așa își găsește sfârșitul bravul voievod care și-a îndeplinit țelul: oferirea speranței unității naționale.
Aici afli cine a preluat inițiativa și a dus la bun sfârșit planul unirii României.
Surse:
- Revista Historia, Mihai Viteazul. Cum a făcut unirea, An VI, nr. 21, Decembrie 2017, paginile 3-27
